Strălucirea anonimatului/ de Ziarul de duminică

Sever Dron

Am ales să fiu „Nimeni”

Memoriile unui tenismen

Editura Pandora M

Sever Dron a fost component al „echipei de aur” a tenisului românesc, alături de Ilie Năstase, Ion Țiriac și Petre Mărmureanu, în perioada 1968–1972. A fost prezent în Challenge Round-ul Cupei Davis din 1969, pierdut la Cleveland contra echipei americane. În 1972 a cerut azil politic în Franța. A devenit un antrenor renumit în Hexagon, lucrând cu mari campioni precum Guillermo Vilas, Henri Leconte, Virginia Ruzici și Julie Halard. A inventat și omologat metoda de antrenament și formare în tenis care-i poartă numele, iar una dintre ideile de bază ale acesteia este „sendvișul pozitiv”, element preluat de mari antrenori din întreaga lume. În prezent, Sever Dron locuiește la Paris, București și Sao Paolo, este director tehnic al Federației Române de Tenis și director de program în cadrul Academiei „Sever Dron-Tenis 2000” din București.

„(…) La vestiar, mă duc la un moment dat către baie. În lumina difuză îl zăresc pe Rosewall în fața unei oglinzi exersând în orb reverul. După partida câștigată rapid în fața lui Istvan Gulyas, australianul, aidoma unui boxer care luptă cu umbra, își perfecționa o lovitură despre care toată lumea spunea că este desăvârșită. și într adevăr, backhand ul său punea de 50 de ori din 50 mingea pe tușă. Totuși, chiar și în aceste condiții, Ken își șlefuia la infinit reverul, la oglindă. Atunci am înțeles prima oară de ce un profesionist este un… profesionist – adică o formă de existență a perfecțiunii.”
„Pentru a fi un pedagog bun, am simțit nevoia unei metode. La începuturile profesiunii mele ca antrenor, am funcționat în virtutea intuiției și a instinctului, peste care am adăugat imens din experiența mea de tenismen profesionist și puțin din ceea ce știam de la antrenorii mei din România, dar și de la marele Harry Hopman. Mister Harry, primul meu profesor la care am decelat genialitatea în stare pură, a devenit celebru în calitate de coach câștigând nu mai puțin de 15 «Salatiere de Argint» cu echipa «cangurilor» între 1950–1967…” „Cu Mărmureanu și cu Dron am lucrat sute de ore – spune Ion Țiriac – , mai ales în preajma meciurilor. Și e tare chinuitor pentru un sparring-partner să servească de o sută de ori într-un singur colț, pentru a «lucra»  returul în forță al lui Năstase sau Țiriac. Și e la fel de chinuitor să execuți o sută de cross-uri sau o sută de long-line-uri, pentru a provoca un atac neașteptat sau un stop eficace. Dron și Mărmureanu au fost întotdeauna coechipieri devotați și nu rezerve care privesc meciul din tribună.”
„Pe Ucu Dron îl știu de-o viață! – afirmă Virginia Ruzici, campioană de simplu la Roland Garros Aveam 12 ani când am apărut la clubul «Dinamo», iar Sever era deja campion la seniori. Noi, toți copiii, îl admiram și voiam să ajungem ca el. A fost un dârz coechipier în Cupa Davis alături de Ion Țiriac, Ilie Năstase și Petre Mărmureanu. Mai târziu ne-am reîntâlnit în Franța, iar soarta a hotărât să-mi fie antrenor o perioadă. S-a dovedit un coach dedicat și un excelent psiholog. Sever Dron este un mare povestitor, care deține arta de a transforma faptul semnificativ al vieții în epică fascinantă. Din toate aceste motive, memoriile sale reprezintă saga unui personaj care s-a luat la trântă cu viața și a câștigat.”
„L-am cunoscut pe Sever Dron când eram junior și mă găseam în competiție cu puștii antrenați de el. Orice aș face, nu mi-l pot imagina altfel decât pe un teren de tenis. Mi-l amintesc mai întâi ca jucător, unul foarte tehnic, apoi ca antrenor, mai ales lângă Henri Leconte sau Julie Halard, luând note, dând sfaturi, permanent cu un surâs atrăgător și plin de optimism. Sever este un om care s-a născut pentru tenis și care trăiește pentru acest sport.” – Guy Forget, fost număr patru mondial