Struto-camila SIF-urilor da din copite

SIF-urile – aceasta indezirabila struto-camila din politica romaneasca, pentru ca oricum cu economia nu au absolut nici o legatura – au reusit, cu ajutorul de nepretuit al “eternei si fascinantei” noastre Justitii, sa blocheze practic privatizarea Bancii Agricole, o structura demolata tot de politica, salvata economic in-extremis pe seama populatiei, si pentru care se gasisera oferte externe de cumparare. Dupa cum spune vorba populara, “ajuns imparat, tiganul il taie mai intai pe tasu'”.

Pai ce sunt aceste SIF-uri? O lege absurda – fara egal prin absurditate si implicatii grave in intreg spatiul economiilor in tranzitiei, dar, ce vorbim noi doar de acest spatiu, ci in intreaga lume – a stabilit ca, din patrimoniul economic al tuturor si deci al nimanui mostenit de pe vremea comunismului, o parte sa devina “privatizabila”, fapt pentru care intrepinderile reprezentand aceasta parte au fost rebotezate “societati comerciale”, li s-a acordat autonomie si, ca s-o spunem pe sleau, au ramas, pana la eventuala privatizare, totalmente fara stapan. De ce?

Pentru ca legea nu mai preciza cu exactitate cine este proprietar si mai ales cu ce responsabilitati. 70% din capital revenea actionarului numit FPS, iar in proportia restului de 30% capitalul urma sa fie distribuit in mod gratuit populatiei adulte a tarii. ai pentru ca distributia de actiuni catre actionarii individuali nu se putea face direct, s-a inventat constituirea a cinci institutii numite Fonduri ale Proprietatii Private (FPP), care au primit sarcina de a gestiona aceasta parte de 30% din capital pana la distribuirea propriu-zisa de actiuni. Daca procesul de transformare in actionari propriu-zisi a populatiei adulte ar fi durat sa zicem sase luni, nu ar fi fost nici o problema. Dar, pentru ca legea in mod deliberat n-a prevazut vreo limita de timp in acest domeniu, cei ce s-au insurubat, pe baza de algoritm politic, pe la FPP-uri au avut tot interesul ca procesul sa dureze cat mai mult. ai timp de cinci ani, cat a durat de fapt procesul, s-au si impiciorogat bine bine pe acolo, si-au luat masini scumpe, si-au construit sedii somptuoase, desigur pe banii populatiei. ai fara sa dea populatiei nici un fel de dividend, la care aceasta avea dreptul, caci ea, populatia adulta era de fapt actionarul.

Inca si mai rau. Cand procesul asa-zisei privatizari in masa s-a terminat, aceste structuri, care apareau in sfarsit inutile, desi inutile fusesera de la bun inceput, s-au transformat in SIF-uri, adica in societati de investitii financiare, dandu-se, nevoie mare, drept private! Adica cum private?! S-au constituit prin cadou de la stat, adica de la biata populatie, n-au dat nimic populatiei si acuma cativa impiciorogati pe acolo se dau capitalisti? E rau de tot fratilor, c-o fac cu acte in regula!

SIF-urile constituie cea mai mare sfidare la adresa populatiei din Romania si rusinea capitalismului din Romania. Capitalism prin cadou de la stat, asta nu-i capitalism! O struto-camila, mai rau decat structuri private constituite prin furt direct, pentru ca macar aia care au furat s-au ostenit cu ceva. SIF-urile nu s-au ostenit cu nimic. Justitia, in loc sa dea dreptate SIF-urilor, ar trebui sa se ocupe cu problema neconstitutionalitatii acestor structuri, daca ocrotim sau garantam proprietatea privata si daca ne indreptam cumva spre Uniunea Europeana sau NATO! Cu ce s-au ales cei ce si-au depus certificatele de privatizare la SIF-uri? Exista atatea structuri private care abia daca rasufla oprimate de legi neprietenoase si impozite ruinatoare. ai SIF-urile traiesc bine mersi, nu trebuie sa manifeste vreo capacitate manageriala sau vreo abilitate in valorificarea conditiilor pietei. Pentru ca si-au creat asemenea reglementari privind functionarea structurilor respective, incat le-au transformat intr-un fel de cetati inchise inexpugnabile, care doar mai trimit din cand in cand cate-o ghiulea brizanta in statul care le-a facut cadoul si in populatia care le suporta.

Arma principala o constituie santajul cu actiunile pe care le detin la banci si pe care le-au obtinut ca parte integranta a cadoului primit in urma cu ani. Parte pe care nu au pus-o de fapt la bataie cand s-a facut transformarea certificatelor de proprietate in actiuni. Pentru ca, in timpul celor cinci ani cat au gestionat proprietatea populatiei fara sa dea acesteia nimic, si-au folosit de fapt banii pe care i-au castigat pentru a-si consolida portofoliile solide, la vremea respectiva exact cele in banci. ai SIF-urile n-au acceptat nici un fel de schimburi compensatorii de actiuni cu FPS, asa cum a prevazut legea initiala de privatizare a bancilor, tocmai pentru a inlesni acest proces. Acuma insa, cand tot gestiunea neperformanta si neprudentiala a adus atatea banci in grave dificultati daca nu chiar in faliment, SIF-urile se fac ca uita propria pozitie, nevrand sa accepte ca actionari pierderile din bancile unde detin actiuni. Ce vor de fapt SIF-urile in cazul Bancii Agricole! Nimic altceva decat sa nu-si treaca in cont si ele, alaturi de ceilalti actionari, pierderile suferite de Banca Agricola. Tupeul este fara margini, SIF-urile cerand ca aceste pierderi sa fie preluate doar FPS, adica de noi toti (prostii!), reclamand acestuia sa le dea in schimb actiuni la BCR sau Banc Post, adica la banci de stat profitabile.

Cat o sa mai poata suporta societatea romaneasca asemenea agresiuni, ca oricum economia a fost pusa de acestea pe butuci? Struto-camila SIF-urilor trebuie potcovita!