Sunete de clopotei

Vine Craciunul. Curg ofertele. Curg reclamele cu clinchete de clopotei, hohote de Mos Craciun, colinde, reni alergand, sanii alunecand. Toate acele clisee care fac sarbatorile sa fie sarbatori si, in multe cazuri, fac sarbatorile sa fie insuportabile…

Cliseul de Craciun e culmea fragilitatii: daca il folosesti cu brutalitate, rezultatul va fi infiorator; daca esti prea grijuliu, risti sa fii mult prea zaharisit.

Sa incepem cu Orange. Un nou spot cu o fetita care ii scrie lui Mos Craciun. Are dorinte ingenue – scrise foarte bine – cum ar fi: sa-si gaseasca Rex (un caine maidanez) stapan, sa-si gaseasca Alina prieten si, bineinteles, sa capete ea o surioara. Executia este perfecta, copilul este ales perfect. Totul e perfect, doar e Craciun. La scena cu Rex chiar iti dau lacrimile, daca esti un suflet sensibil. Nu lipseste nici o vaga impresie de umor, un umor “Orange”, sa-i spunem asa.

Acest spot este exemplul ideal la capitolul “frica de clisee”. Oamenii care au facut spotul si-au luat inima in dinti si s-au cufundat in apele adanci ale locului comun. Pe de o parte e bine. Ataca frontal (si foarte devreme, cu o luna inainte, aproape) acel misterios “organ de Craciun” care incepe sa ne nelinisteasca inca de la sfarsitul lui noimebrie. De cealalta parte, difuzarile fiind mult prea multe, ceea ce a parut timp de o saptamana simpatic se va transforma peste inca doua saptamni in supradoza de dulcegareala… Trebuie sa aiba o urmare, macar sa-i raspunda Mosul bietului copil, sa-i mai zica ceva..

Trecem la Connex Vodafone. Au aparut deja niste spiridusi verzi. Si nu va trece, probabil, mult timp pana sa-l vedem pe marele Mos Rosu, culoarea Vodafone. Ar fi o idee prea simpla, in care simbolistica sarbatorilor este folosita pentru transmiterea unui mesaj mult mai important: trecerea de la Connex la Vodafone. Acest eveniment poate produce o serie publicitara plictisitoare pentru noi, dar avantajoasa pentru respectiva companie. Dar, asta e, uneori mesajul e mai important.

In rest, deja foarte multi clienti au ales sa ne colinde plictisitor, sa ne spuna in sunete de zurgalai ca au redus pretul unor masini, ca au scos bere speciala si tot asa. Daca inca de acum ne sufocam de beteala, confeti si clinchete, nu vreau sa ma gandesc ce-o sa se intample in Ajun…

O discutie aparte merita o reclama complet stranie propusa de Dacia-Renault. Scenariul este unul de adanca meditatie: actiunea se desfasoara in jurul unui bisnitar (model anii ”90) care le baga pe gat clientilor tot felul de rebuturi din “buticul” sau. Limbajul e colorat, interpretarea nu e rea, la un moment chiar incepi sa-i acorzi o sansa. Dar trecerea brusca la mesajul Dacia si replica finala (ca, vezi Doamne, nu mai merg smecheriile negustoresti si a trecut la restaurante) sunt “servite” complet aiurea. Dacia pare a avea o problema de pozitionare fata de publicul sau. Masina e ieftina, dar ambitioasa. Adica este reprezentata sau de un James Bond care spioneaza maxima tehnologie “Logan”, sau de un bisnitar care vorbeste despre vremurile de glorie ale afacerilor sale… Cine intelege ceva sa spuna!

Scriam mai sus despre fetita simpatica din spotul Orange. Asa ca e momentul sa amintim si de niste copii mai putin simpatici. Cei din reclama la Hochland. Figurile lor au devenit antipatice pe masura ce scenariul a evoluat. Apogeul este atins cand biata fetita spune “cand o sa fiu mare o sa ma lase sa-i conduc masina!”. Un sexism mai brutal decat acesta mai rar gasesti in reclamele noastre. Dragi fetite, nu mai mancati Hochland! O sa ramaneti la mana barbatilor vostri cel putin in ce priveste masina! Si e mult mai usor sa-ti cumperi propriul automobil decat sa stai la mila unui grasun posac care are probleme de constiinta si cand ii ceri sa faca un schimb de sandvisuri. Baiatul din acest spot poate castiga usor locul intai intr-un top al celor mai nesuferite personaje publicitare pe 2005.

Costi Rogozanu este redactor-sef al revistei Apropo TV