"Sursa" Al Capone

Alfred “Jake” Lingle era ziarist la Chicago Tribune, specializat pe probleme de politie, un om bine vazut de redactia pentru care lucra, de colegi, de breasla. Reusise performante care starneau invidia, dar si admiratia: aducea informatiile cele mai incredibile si mai greu de obtinut privitoare la crima organizata din orasul sau, era in posesia unor contacte si surse la care nimeni nu avea acces si, in scurt timp, devenise o legenda a presei din Chicago. Daca adaugam si faptul ca era considerat un om instarit, datorita mostenirii de 50.000 de dolari lasata de tatal sau, a salariului de 65 de dolari pe saptamana pe care ii obtinea de la ziar (o leafa buna pentru acea vreme), ca se imbraca foarte bine si ca intretinea mai multe proprietati, avem imaginea unui om prosper, a unui ziarist incoruptibil, a unui model de reusita in profesie si in viata.
E lesne de inteles ca, atunci cand viata sa a fost curmata, lumea presei s-a inflamat brusc, iar cititorii au facut front comun cu fostii sai colegi de breasla pentru descoperirea asasinilor. S-a vehiculat atunci ipoteza unanim acceptata ca reporterul a mers prea departe cu dezvaluirile. Titra pe atunci The Tribune: “Va fi razboi, vor fi victime. Justitia va lupta sau va abdica”. Ziarul ofera si o recompensa de 25.000 de dolari pentru informatii privind criminalii, restul presei i se alatura si declanseaza campanii similare. Lingle este inmormantat cu funeralii publice, mult fast, onoruri militare si garzi. Locuitorii orasului Chicago ies pe strazi pentru a-i aduce un ultim omagiu celui care a stat in slujba lor. La putin timp insa, incep sa apara informatii contradictorii despre eroul Lingle. Iese la iveala faptul ca tatal sau nu ii lasase mostenire 50.000 de dolari, ci cateva sute. Apoi ca, atunci cand a fost impuscat, Lingle avea la el peste 1.000 de dolari si ca purta o centura a carei catarama era incrustata cu diamante. Era un dar pe care s-a dovedit ca l-a primit de la cel mai faimos sef al crimei organizate din Chicago – nimeni altul decat legendarul Al Capone! Iar in contul sau din banca, numai in ultimul an si jumatate, fusesera depusi peste 60.000 de dolari. Mai mult decat atat, unul dintre conturile sale comune era impartit cu comisarul politiei municipale William F. Russel, care a demisionat imediat ce s-a descoperit acest fapt. Prieten din tinerete cu Russel, reporterul transfera avantajele prieteniei cu acesta asupra altor mem-bri ai politiei locale care doreau avansari sau alte beneficii, dar si banditilor si gangsterilor precum Al Capone. La Palm Island, domeniul din Florida al lui Capone, era invitat de onoare la orice ora din zi si din noapte.
Numai ca Lingle nu s-a oprit aici, a cazut in patima jocurilor de noroc si pariurilor si, dupa ce a incercat sa organizeze el insusi curse ilegale de caini, a ajuns sa piarda in cazinourile lui Capone in jur de o mie de dolari saptamanal, astfel ca, in vara lui 1930, el stransese deja o datorie de 100.000 de dolari la seful crimei organizate (peste un milion de dolari, la valoarea de astazi). Ultima sa incercare a fost aceea de a scoate banii santajandu-i chiar pe oamenii lui Capone. In replica, seful mafiot a angajat un ucigas deghizat in haine de preot sa-l lichideze pe ziarist. La trei saptamani dupa impuscarea lui Lingle, Tribune recunoaste: “Alfred Lingle se dovedeste a fi acum un alt personaj, unul necunoscut conducerii lui Tribune pe vremea cand traia. Nu a fost si nu putea fi un mare reporter. A fost acceptat in lumea politicii si a crimei pentru motive nici visate in redactia sa si s-a folosit de aceasta in intreprinderi care i-au adus bani si l-au dus la moarte”.
Acest caz ilustreaza si acum exemplar pericolele care pot aparea atunci cand un ziarist specializat petrece foarte mult timp in aceeasi sfera cu sursele sale.
“Reporterii specializati trebuie sa se fereasca a deveni membri ai grupului sau domeniului despre care scriu”, spune David Randall in Jurnalistul universal, manual de jurnalism aparut si in traducere romaneasca. “Daca acest lucru se intampla – mai spune el -, exista un risc considerabil: ziaristul va incepe sa vada subiectele nu din punctul de vedere al publicului, ci al oamenilor despre care ar trebui sa scrie. Reporterii specializati trebuie sa-si conserve instinctele adecvate, orientate spre cititor si sa nu scrie pentru beneficiul birocratiei despre care ar trebui sa informeze”. In cazul lui Lingle, a fost vorba de mai mult decat atat, el a devenit unul dintre ei!