Sus/ de Daniel Drăgan

Era ceva în atmosferă,

o boare uscată, un aer încins,
parcă s-ar fi scuturat o cometă
scăpată pe sens interzis.

Carele se răsuceau descriind
variabile intersecții
pe Calea Lactee marșăluiau
nevăzuți meteoriții.

Tu erai mult mai departe de ei
într-o direcție contrară,
să te ajung mi-ar fi trebuit
treizeci de ani și o vară.

Nu-ți vedeam decât un colț de obraz,
paru-ți căzuse pe frunte,
numărai sateliții de tinichea
ca pe niște mărgele mărunte.

Ți-am făcut semn și tu ai răspuns,
sau poate mi se păruse doar mie,
s-ar fi putut să mă-nșel,
cine știe!?

În atmosferă era cu siguranță ceva,
un sentiment cosmic rebel,
te-am sunat, te-am sunat, te-am sunat,
și n-ai răspuns la apel.