Sute de milioane de euro pentru Marea Neagră

“Fără a-ți asuma riscuri, nu ai cum să câștigi”, spune Constantin Tampiza, fostul director general al Lukoil România, actualul reprezentant local al președintelui grupului rusesc, Vagit Alekperov.

După ce obțin toate avizele necesare începerii lucrărilor, rușii spun că ar putea investi circa 200-300 de milioane de dolari pentru faza de explorare a celor două perimetre, iar dacă rezultatele sunt bune, sumele ar putea ajunge la miliarde de dolari.

În această fază de explorare, care poate dura mai bine de 3 ani, de obicei are loc o cercetare amănunțită a perimetrului respectiv.

Dacă informațiile culese indică faptul că acolo s-ar putea afla posibile zăcăminte de hidrocarburi, pasul următor este forarea unei sonde de explorare, o astfel de unitate putând ajunge și la 100 de milioane de euro.

Lukoil este a doua companie care-și încearcă norocul în apele adânci ale Mării Negre, ceva mai avansați fiind americanii de la ExxonMobil care lucrează alături de cea mai mare companie din România, Petrom. Cele două firme deja au finalizat partea de culegere a datelor și au luat decizia de a fora prima sondă de explorare la mare adâncime din Marea Neagră, ceea ce înseamnă că informațiile culese până acum conțin indicii legate de posibile zăcăminte de hidrocarburi.

Costul unei astfel de sonde poate de­păși 100 de milioane de euro și de cele mai multe ori nu este necesară forarea unei singure unități, astfel că investițiile pot crește rapid. De altfel, americanii de la ExxonMobil au spus recent că dacă vor avea succes pe partea de explorare, până la producție costurile totale ar putea fi cuprinse între 3 și 10 miliarde de dolari.

Până acum, nimeni nu s-a avântat în lansarea unei estimări privind potențialul de hidrocarburi al apelor adânci ale Mării Negre, dar prezența unor giganți petrolieri care au sute de milioane de euro pentru a le îngropa într-un tărâm neexplorat până acum ar putea fi un indiciu că acolo s-ar putea afla un “pește mare”.

Startul explorărilor la mare adâncime în Marea Neagră ar putea aduce vești bune și pentru companiile românești care au servicii sau echipamente pentru activitățile de foraj. Tot Constantin Tampiza spunea recent că intenționează să dea de lucru com­pa­niilor locale, printre cel mai bine poziționate fiind Grup Servicii Petroliere, compania de forja marin controlată de omul de afaceri constănțean Gabriel Comănescu.

Totodată, dincolo de Marea Neagră, gazele de șist reprezintă un magnet pentru giganții petrolieri internaționali, americanii de la Chevron anunțând recent că Polonia și România se află în radarul lor pentru investiții în acest domeniu. Gazele de șist sunt practic tot gaze obișnuite, dar care sunt blocate în șisturi argiloase și care sunt mai greu de exploatat față de gazele convenționale.

Acest tip de gaze neconvenționale a început să capete din ce în ce mai multă importanță, discuția despre ele fiind mai fierbinte ca oricând mai ales ținând cont de declinul producției din Marea Nordului și de regresul înregistrat de energia nucleară odată cu decizia Germaniei de a-și închide toate reactoarele.