Tabloid. Ieri, medicament concentrat, azi presă obraznică

Cuvânt de sinteză, creat in laboratoarele farmaceutice pentru a deveni marcă inregistrată, tabloid a devenit internațional cunoscut după ce a alunecat, dezvoltându-și un nou sens, in limbajul jurnalistic.

In 1878, chimistul englez Henry Wellcome a creat impreună cu prietenul său american Silas Burroughs o firmă de produse farmaceutice cu sediul in Londra. Burroughs Wellcome & Co. este un exemplu tipic de succes datorat creativității. Nu numai că au inventat medicamentele comprimate, dar au revoluționat și marketingul farmaceutic: și-au trimis agenții de vânzări in cabinetele medicilor și in spitale pentru a le prezenta virtuțile produselor, au avut grijă ca ele să fie cunoscute de șefi de stat și de capete incoronate și să ajungă, in bagajul exploratorilor, la poli și pe Everest.

In 1884, Wellcome căuta un nume pentru noua invenție, pilulele comprimate și concentrate, care urma să intre in producție. Voia să le diferențieze de tabletele existente de câteva secole, așa că a adăugat la tablet sufixul –oid (din grecescul oeides, “asemănător”). A inregistrat noul cuvânt, iar firma a pus de atunci brandul nu numai pe cutiile de medicamente, ci pe toate produsele sale, de la revelator fotografic până la ceaiuri.

După numai câțiva ani, tabloid ajunsese să fie aplicat de englezi la orice avea dimensiuni reduse. Inclusiv nou-născutele ziare cu format redus la jumătate, bogat ilustrate, care spuneau povești simple și aveau o pagină dedicată cititoarelor. Noul gen de jurnalism a fost numit tabloid odată cu lansarea, in 1901, a publicației Westminster Gazette. Doi ani mai târziu, Burroughs și Wellcome intentau proces unei firme din Manchester pentru că le folosea marca tabloid fără a fi cerut permisiunea. Avocații apărării au venit cu citate din presă (sintagme precum “tabloid melodrama” sau “opera in tabloid”) care dovedeau că era vorba de un nou sens dezvoltat de limba engleză, sens a cărui evoluție nu putea fi impiedicată. Burroughs Wellcome & Co. au pierdut procesul.

In franceză, prima atestare a lui tabloïd cu sensul “quotidien de demi-format” este din 1955, dar până recent formatul a fost rezervat exclusiv publicațiilor gratuite. In română, prima atestare este, după știința noastră, din 1975 și se referă la o publicație franțuzească: “Locuitorii Parisului au la dispoziție un nou cotidian, «L’Imprévu»… Noua publicație, de format tabloid, are 16 pagini și… va fi un ziar al stângii populare” (Sc. 28 I 75 p. 6). După 1990, au apărut și la noi publicațiile de tip tabloid, cu multe poze și text puțin, dedicate senzaționalului și bârfelor (“Cu maximă inverșunare și mijloace specifice, presa tabloidă se intrece in a livra către populație subiectele trebuincioase unui trai spiritual indestulător”, G. 5 XI 07 p. 12). Dar nu numai presa scrisă este tabloidă, avem, din 2006, și televiziune tabloidă (“«Antena 2», televiziune-tabloid. Din luna ianuarie a anului viitor postul “Antena 2″ se va lansa ca o televiziune tematica de tip tabloid”, R.l. 18 XI 06) și, de curând, site-uri tabloide care iși dispută cu inverșunare intâietatea după trafic (“Libertatea.ro, fără rival intre site-urile tabloid și in decembrie”, libertatea.ro 5 I 10).

Adjectivul tabloidal este un sinonim jurnalistic pentru “neconfirmat, nesigur” (“Există o știre tabloidală care deja și-a atins limita de clișeizare in aceste vremuri, in care «Zâna surprizelor» așteaptă un copil”, Cotid. 18 X 07), iar tabloidizarea este fenomenul de vulgarizare a presei (“O altă particularitate a televiziunii din România de azi, se arată in raport, pare a fi tabloidizarea și trivializarea programelor de știri, care au devenit din ce in ce mai puțin orientate către știrile politice”, G. 13 X 05 p. 15).

Tabloidul de la sfârșitul secolului al XIX-lea era un medicament concentrat. La inceput de secol XXI, este presă obraznică și impudică. Progresăm, progresăm…

Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi in ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat in pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman – 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politica si la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (1992-). Traducator si, ocazional, publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia. Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba nepoti. Are un nepot.