Tainele casei de păpuși/ de Elisabeta Lăsconi

Miniaturista a consacrat-o pe Jessie Burton ca scriitoare de succes, romanul a apărut în limba română la Bookfest 2015, publicat de Grupul editorial Rao. În spatele copertelor stau două povești, una legată de aventura editorială, alta de geneza cărții. Romanul a fost disputat de 11 edituri britanice, tradus în peste 30 de limbi, și deja se află în curs de ecranizare. Jessie Burton, absolventă de Oxford, actriță de comedie, atât de teatru, cât și de cinema, a descoperit casa de păpuși a Petronellei Oortman la Rijksmuseum, în 2009, a fascinat-o imediat amestecul de opulență și delicatețe.

Casele de păpuși erau la modă în secolul al XVII-lea, un lux al bogaților negustori olandezi, dar cea a Petronellei Oortman era cea mai frumoasă și costisitoare, însuși țarul Petru I a venit s-o vadă. Nu se știe nimic despre proprietara ei, dar Jessie Burton a început o documentare serioasă despre orașul Amsterdam la sfârșitul secolului al XVII-lea. Din imaginație și mărturii documentare s-a născut eroina romanului, Petronella Oortman, alintată de cei apropiați Nella, a cărei existență are ca pivot tot o casă de păpuși, ale cărei figurine sunt descrise detaliat.

Fata are 18 ani, în 1686, când își părăsește satul și familia, ca urmare a căsătoriei cu Johannes Brandt, un negustor bogat, mai mare ca ea cu 20 de ani. Toate așteptările îi sunt contrazise: mai mult plecat datorită afacerilor sale cu VOC (Compania olandeză a Indiilor orientale), Johannes Brandt se poartă politicos cu tânăra soție, dar mai afectuos cu sora lui Marin și cu cățelușa îndrăgită. Nella continuă să doarmă singură, așteptând zadarnic apariția soțului ei și legătura matrimonială firească. Iar dulapul original dăruit de soț se dovedește o casă de păpuși, pe care ea vrea s-o umple cu figurine comandate la un miniaturist.

Treptat, Nella intră în ritmul și obiceiurile casei. O intrigă cumnata ei, Marin, sobră și austeră, începând cu ținuta și până la hrana frugală, se apropie de Cornelia, servitoarea casei, care începe să-i și poarte de grijă, de la ea află poveștile familiei, deși intuiește că lucrurile esențiale i se ascund, îl observă pe Otto, un negru salvat de Johannes Brandt de sclavie și adus în familie ca om bun la toate, prezența lui stârnește în oraș reacții și comentarii. Relația frate – soră pare neobișnuit de puternică, Marin a trecut pragul celor 30 de ani, se apropie ca vârstă mai curând de Johannes decât de Nella, ea pare să aibă un ascendent asupra lui și-l exercită de câte ori are ocazia.

Dar în casă încep să se petreacă lucruri stranii: șoapte și pași pe coridoare și în fața camerelor sugerează o viață a casei plină de secrete, figurinele aduse pe neașteptate de un mesager sau lăsate în fața ușii nu prea seamănă cu tot ce comandase Nella singurului miniaturist din oraș. Nella se aventurează dincolo de pereții casei, are întâlniri ciudate cu o femeie cu părul de o culoare aprinsă care o privește insistent, descoperă că ea este miniaturistul, dar nu reușește niciodată să vorbească direct cu ea, doar cu vecinii ei, cunoaște prin Cornelia altă artă și bogăție a Amsterdamului: brutăria cu dulciurile ei.

Nella ajunge să descopere în împrejurări dramatice secretele păstrate cu grijă de Johannes Brandt, de sora lui Marin, înțelege că plănuita ei căsătorie a fost un mijloc de apărare în fața orășenilor cei intransigenți, că și soțul și cumnata ei, cu sau fără voie, au ajuns să o prețuiască, că au și o anume afecțiune față de ea. Dar alianțe noi și dușmănii mai vechi se precipită, căci Frans Meermaans și soția lui au propriile ambiții și planuri, reacțiile contradictorii ale lui Johannes Brandt provoacă derută, între ei Marin încearcă manevre abile ce i-ar putea mulțumi și salva pe toți, fără să reușească însă.

Nella ajunge să descopere adevăratele relații ce-i definesc pe frate și soră, pe Frans Meermaans și soția lui, escamotate de născocirile și fanteziile Corneliei. Secretele casei vin ca niște revelații prin figurinele trimise de miniaturistă, ele prevestesc ce urmează să se întâmple fiecăruia, deși la început, când le vede prima oară nu știe să le descifreze, așa cum se întâmplă cu leagănul. Dar taina miniaturistei n-o poate afla, reușește să afle că se numește ca și ea, Petronella. Lectura cărții îl duce pe cititor printr-un labirint al unui oraș și al unei case bogate, iar în centrul labirintului se află casa de păpuși cu tainele ei.

Jessie Burton, Miniaturista, traducere din limba engleză de Andra-Elena Agafiței, Grupul editorial Rao, 2015, 416 pag.