Targul de carte, un show total

Drumul cartii catre cititor a fost lung si adesea intortocheat. La inceput au existat doar cartea si cititorul. Acest tip de relatie, esentiala pentru existenta insasi a individului, s-a tradus si continua sa se traduca printr-o imensa singuratate. Asta fiindca, asemenea actului de scriere a cartii, lectura acesteia se consuma in singuratate – singuratate care-l impiedica pe individ sa dispere, in mod paradoxal, tocmai de singuratate.

La un moment dat, raportul dintre carte si individ a semanat cu o formula matematica simpla: o singura carte – un singur om. Cartea a avut atunci o valoare imensa, ca si lectorul caruia ii era destinata, el posedand, la randul lui, atributul unicitatii: era rege, imparat, papa. Astazi, raportul s-a modificat: exista o infinitate de carti, pentru o infinitate de oameni.

La un moment dat, o data cu inmultirea tipografiilor si, implicit, cu cresterea productiei de carti, a aparut si s-a dezvoltat comertul cu carte, ca reper esential pe traseul autor-carte-cititor. Traficul de carte a cunoscut cea mai mare intensitate la Frankfurt, unde in cursul anilor 1560-1570, targurile atrageau librari din toata Europa. “Un comert bazat pe troc si pe cresterea productiei facea necesare aceste adunari”, scrie Albert Labarre. “Chiar autorii frecventau Frankfurtul si ii dadeau fizionomia unei noi Atene, dupa expresia lui Henri Etienne, care descria aceste targuri in 1574”.

Cinci sute de ani mai tarziu, Frankfurtul continua aceasta extraordinara traditie – desi orasul seamana tot mai mult, ca arhitectura, cu New York-ul. Lucru curios, el isi asuma rolul de Atena moderna cu naturalete, fara orgoliul la care ar fi indreptatit. Anul acesta, s-a spus, a fost cel de-al 55-lea an de cand Bookmesse isi deschide portile in mod regulat. Prin dimensiunile sale concureaza (sfideaza?) orice alt targ de profil – dar si de oricare alt produs – din lume. Judecati putin: o suprafata de 173.000 de metri patrati pe care, anul trecut, au expus 6.638 de editori individuali, din 102 tari de pe 5 continente. 289.000 de vizitatori din intreaga lume s-au perindat prin fata a 350.000 de carti si a numerosi autori. Asta in situatia in care targul a durat doar cinci zile, dintre care numai ultimele doua au fost deschise pentru marele public. O atare performanta este greu de imaginat, dar inca si mai greu de depasit.

In comparatie cu Frankfurt Bookmesse, Targul de toamna de la Romexpo face mai degraba figura de ruda saraca. Si este firesc sa fie asa, el nu are cum sa fie mai puternic, mai bogat decat productia de carte pe care o adaposteste. Daca ne gandim insa ca a iesit in lume de doar cativa ani, sunt suficiente motive sa fim increzatori in viitorul lui. Gaudeamus… igitur!