Tatonări britanice acum o sută de ani/ de Ziarul de duminică

Valentin-Ioan Fușcan

Albionul în căutare de aliați

1914-1918

Interesele politico-militare ale Marii Britanii la gurile Dunării și în Balcani în anii Primului Război Mondial

Editura Militară

Atitudinea Marii Britanii și poziționarea acesteia față de statele din Peninsula Balcanică între anii 1914-1918 au fost determinate de necesități de ordin politic și militar. Ca urmare a angajării în ostilitățile de pe continentul european, ostilități care s-au extins rapid până în cele mai îndepărtate regiuni ale lumii, guvernul de la Londra și-a evaluat politica în funcție de interesele britanice, amenințate direct prin acțiunea militară a Germaniei împotriva Belgiei. Participarea într-un război de asemenea dimensiuni avea să facă necesară utilizarea unor resurse umane și materiale considerabile, în scopul obținerii victoriei și asigurării protejării intere­selor britanice. Bazată în primul rând pe puterea flotei sale navale, Marea Britanie nu dispunea de forțe terestre suficiente pentru operațiuni militare de anvergură în Europa, cu excepția Corpului Expediționar Britanic, care era deja angajat pe frontul de vest.

Calculând greșit că războiul va fi de scurtă durată, diplomația britanică s-a gândit relativ târziu la un plan de atragere a statelor din Peninsula Balcanică de partea Antantei. Ulterior, guvernul de la Londra a apreciat într-o nouă lumină importanța statelor balcanice, cu atât mai mult cu cât pe frontul de vest devenise evidentă, spre sfârșitul anului 1914, dificultatea obținerii unei victorii decisive în­tr-un viitor apropiat.

David Lloyd George, alături de alți lideri politici și militari britanici, a înțeles că se impunea identificarea unor soluții alternative pentru depășirea acestei situații. În cadrul unei strategii denumite periferice, el a susținut, în ianuarie 1915, ideea unui atac împotriva Austro-Ungariei, cu participarea României și Greciei, alături de Serbia. În această alianță care urma să lovească Imperiul Austro-Ungar, un loc aparte trebuia să fie ocupat și de Italia. O asemenea propunere – element al viitoarei dezintegrări a acestui imperiu – implica însă, în mod automat, așa cum avea să de­vină clar pentru diplomația britanică, satisfacerea pretențiilor teritoriale ale Italiei și  României, pe seama Austro-Ungariei. De asemenea, propunerea sa indica direcția politicii externe britanice în Balcani, care făcea imposibilă o alianță cu Bulgaria.

Nevoia atragerii statelor din Balcani făcea, însă, necesară o prezență mili­tară britanică, ceea ce ar fi încurajat, în viziunea Londrei, România și Grecia să se alăture Antantei și, în același timp, ar fi temperat Bulgaria.

Acestea sunt câteva dintre concluziile tânărului istoric constănțean.

„Valentin Fușcan – scrie prof. univ. dr. Ion Calafeteanu – realizează o excelentă analiză privind  politica Marii Britanii față de spațiul central și sud-est european în anii Primului Război Mondial. […] Autorul a realizat o analiză a întregului complex de factori care au influențat politica Marii Britanii în regiune: contradicțiile dintre țările din zonă, interesele naționale ale fiecăruia dintre statele din Balcani, mersul operațiunilor militare, politica Puterilor Centrale în zonă, interesele marilor puteri ale Antantei în regiune etc. și, desigur, ceea ce a determinat în mod fundamental atitudinea Albionului în Balcani – propriile interese.”

La rândul ei, prof. univ. dr. Viorica Moisiuc apreciază că „avem de-a face cu o contribuție majoră la cunoașterea acestui ansamblu de probleme de natură politică, diplomatică, economică, cu nenumărate ramificații în politica și strategia marilor puteri într-o zonă de interes strategic de prim-plan; tema aceasta, ca atare, nu a fost abordată nici în istoriografia română, nici în cea britanică sau universală.”