Taxa radio - TV

In ultima vreme, taxa pentru serviciile radio-TV a agitat din nou spiritele pe scena politica, in timp ce majoritatea populatiei urmareste cu indiferenta pozitiile celor implicati. Aceasta pasivitate pare sa ii incurajeze pe guvernanti sa persiste in a impune aceasta taxa controversata. Ziarele sunt pline de descrieri ale bramburelii existente atat la nivelul colectarii, cat si la cel al reglementarii. Pe langa implicatiile politice ale dezbaterii publice, trebuie sa remarcam faptul ca, in cele mai multe cazuri, nu se iau in considerare actele normative care reglementeaza modul de functionare a Televiziunii Romane.

Astfel, Legea nr. 41/1994, republicata, privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune (lege organica) stabileste la alin. 2 al art. 40 cine plateste taxa de abonament de radio si de televizor – posesorii receptoarelor de radio si de televizor.

“Art. 40. – (1) Veniturile proprii ale societatilor provin din taxe de abonament de radio si de televizor, din surse realizate potrivit obiectului de activitate, precum si din donatii sau sponsorizari.

(2) Posesorii receptoarelor de radio si de televiziune sunt obligati sa platesca o taxa de abonament catre serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune.

(3) Abonamentul se obtine pe baza unei cereri-tip care contine si angajamentul de plata al abonatului. Cererea aprobata are caracterul unui act autentic ce constituie titlu executoriu si se executa dupa aceeasi procedura ca si sumele datorate fiscului.

(4) Nivelul taxelor de abonament, pe categorii de platitori, modalitatea de incasare, precum si faptele care constituie contraventie se stabilesc prin hotarare a Guvernului”.

Totusi, guvernul a considerat ca modul de reglementare de mai sus nu era suficient de clar, drept pentru care prin Ordonanta Guvernului nr. 18/2003 modifica art. 40 din lege, si elimina alineatul care limita obligatia de plata a taxei de abonament numai la posesorii de aparate radio si de televiziune.

“Art. 40. – (1) Veniturile proprii ale Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune provin din taxele pentru serviciul public de radiodifuziune si pentru cel de televiziune, din sume incasate din realizarea obiectului de activitate, precum si din donatii si sponsorizari.

(2) Toate persoanele fizice si juridice cu domiciliul, respectiv sediul, in Romania sunt obligate sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestora.

(3) Nivelul taxelor pe categorii de platitori, modalitatea de incasare si scutirile de plata se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Ordonanta a fost emisa in baza legii de abilitare a guvernului, care prevede la art. 1 urmatoarele: “In temeiul art. 114 alin. (1) din Constitutie, Guvernul este abilitat ca, de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, dar nu inainte de incheierea celei de-a doua sesiuni ordinare a anului 2002 si pana la reluarea lucrarilor Parlamentului in prima sesiune ordinara a anului 2003, sa emita ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice”.

In acest sens trebuie precizat ca la art. 31 “Dreptul la informatie” din Constitutia Romaniei se stabileste ca organizarea serviciilor publice de radio si televiziune se stabileste prin lege organica. In consecinta, prevederile constitutionale citate arata ca legea de organizare a societatilor de radio si televiziune nu se poate modifica printr-o ordonanta simpla.

Mai mult, temeiul invocat in preambulul ordonantei (art. 1 punctul II.1 din lege) se refera la reglementarea unor masuri in domeniul disciplinei financiar-valutare a agentilor economici si nu la modul de organizare si functionare a societatilor de radio si televiziune.

In aceste conditii, asteptam cu nerabdare decizia Curtii Constitutionale privitor la constitutionalitatea Ordonantei nr. 18/2003. In situatia in care Curtea Constitutionala nu va abroga aceasta ordonanta nu putem decat sa notam aparitia unui nou impozit – taxa pentru serviciul public de radio si televiziune. Sa fie aceasta relaxarea fiscala cu care ne amagim de atati ani?