[te iubesc…]/ de Simona Toma

te iubesc

ca și cum aș cădea

de la înălțime

și conturul de cretă

ar continua să te caute

pe bicicletă prin

parcuri

Simona Toma ( n.1978, Galați) spune că nu este poetă. Și-a trecut prezența pe la cenaclurile gălățene „Noduri și Semne, „Cubul Critic Oblio”, prin București pe la „Bocancul literar-Pariu pe Prietenie”, la Cluj, Tg. Mureș. Uneori nu aleargă, nici măcar după premii, de aceea crede că poartă număr mic la pantof. I s-au publicat texte la Galați în Cotidianul „Viața Liberă” și în revistele „Antares”, „Porto-Franco”, „Dunărea de Jos”. Îi mai apar texte în antologia „Cuvinte noi pe strada Domnească”, ed.Centrul Cultural Dunărea de Jos, 2011. Debutul editorial poartă titlul „inorogul de călimară”, ed. CCDJ, 2013.  

Mai participă cu spor la organizarea Festivalului Internațional „Serile de literatură ale revistei Antares”, Galați-Brăila-Tulcea-Sulina.

Cinsprezece ani a avut o broască țestoasă și broasca nu mai e.