Teatrul in festival

Editia 2001, a XI-a, a Festivalului National de Teatru – (re)numit acum “I.L. Caragiale”, desi nici o piesa a dramaturgului national, ba chiar nici o piesa romaneasca nu figureaza pe afis… – propune publicului bucurestean o lista impresionanta de reprezentatii, in ciuda faptului ca stagiunea trecuta, din a carei productie s-a alcatuit selectia, a fost una mai degraba modesta. Paradox ori compromis?

Cei patru critici de teatru care au ales spectacolele participante (Ludmila Patlanjoglu, Natalia Stancu, Ion Parhon si subsemnata) s-au vazut pusi in fata unei alternative strategice: aducem doar montarile “de varf”, sau incercam sa semnalam si incercarile, macar interesante, ale unor trupe, regizori etc. de a “iesi in fata”?

Cum realitatea, cel mai bun sfetnic si cel mai sever judecator, ne-a impus constatarea ca spectacolele indubitabil mari erau foarte putine, am optat, la unison, pentru a doua varianta, mai profitabila, poate, pentru publicul Capitalei.

Asa se face ca, in final, sectiunea oficiala a ajuns sa cuprinda saisprezece spectacole.

Acestora li se adauga “invitatii” – o montare a Teatrului National din Chisinau -, “independentii” – o serie de spectacole ale companiilor mai mult sau mai putin private – si off-ul propriu-zis – teatrele si trupele care hotarasc sa joace, “la concurenta”, in timpul festivalului, pe banii si pe raspunderea lor.

O multime de spectacole, asadar, se inghesuie pe scenele bucurestene, intre 24 noiembrie si 2 decembrie…

Dintre acestea se detaseaza in primul rand, fireste, Hamlet de Shakespeare, pus in scena la Nationalul din Cluj de regretatul Vlad Mugur.

ai nu pentru ca e vorba de “piesa pieselor”, cum a numit cineva opera shakespeariana, nici pentru ca e vorba de ultima creatie a unuia dintre cei mai mari regizori romani din secolul XX, ci pentru ca montarea – tulburatoare prin fiorul sfarsitului pe care si-l presimte si caruia ii da, neasteptat, chip si trup – este, in putine vorbe, un spectacol exceptional; in rolul titular apare un tanar actor, Sorin Leoveanu, care a primit acum Premiul Criticii, decernat de Sectia romana a Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru (AITC).

Un alt spectacol al “mesterului” Mugur vine de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj – Asa este (daca vi se pare) de Pirandello.

Un foarte bun spectacol “de camera” ofera Teatrul Act: Creatorul de teatru de Thomas Bernhard, in regia lui Alexandru Dabija, cu Marcel Iures in mare forma… si aproape de nerecunoscut.

Teatrul “Bulandra” si Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu se infatiseaza cu spectacole montate de regizori straini (un fenomen obisnuit in alte tari si care incepe sa se manifeste, iata, si la noi): Unchiul Vanea de Cehov, in regia rusului Yuri Kordonsky si cu Horatiu Malaele in rolul titular, respectiv Idiotul dupa Dostoievski, in regia ucraineanului Andriy Zholdak.

De la Sfantu Gheorghe sosesc, umar la umar, Teatrul “Andrei Muresanu”, cu un spectacol intitulat, provocator, Cu mana pe ciocan (regia: Theodora Herghelegiu) si Teatrul “Tamasi Aron”, cu Kasimir si Karoline de A–dA¶n von Horvath, piesa necunoscuta in Romania si pusa in scena cu forta si fantezie de Bocsardi Laszlo.

Teatrul National din Iasi si regizorul Petru Vutcarau aduc la Bucuresti Fecioara si moartea de Ariel Dorfman, in timp ce alt regizor basarabean, Ion Sapdaru, a imaginat la Teatrul de Stat din Oradea Fantastica si trista poveste a candidei Erendira si a nesabuitei sale bunici, dupa Garcia Marquez.

Tot texte noi din dramaturgia mondiala propun si spectacolele Teatrului “Csiky Gergely” din Timisoara (regia: Victor Ioan Frunza), Teatrului Mic (Spirit de Margaret Edson, regia: Catalina Buzoianu, cu Valeria Seciu in rolul principal) si Teatrului Tineretului din Piatra Neamt (Beatles… si toata lumea era a mea de Sharman MacDonald, regia: Ada Lupu).

Un interesant si miscator experiment in care sunt antrenati “copiii strazii” il reprezinta spectacolul Acasa de Liudmila Razumovskaia (Teatrul “Creanga”, regia: Radu Apostol).

Tanarul regizor Felix Alexa este prezent cu doua spectacole – Filumena Marturano de Eduardo de Filippo (Teatrul “Sica Alexandrescu” din Brasov) si Jocul dragostei si al intamplarii de Marivaux (TNB).

In fine, organizatorul festivalului si gazda celor mai multe reprezentatii, Teatrul National “I.L. Caragiale” din Bucuresti, ofera, pe langa Jocul…, Amantii insangerati de Chikamatsu Monzaemon, in regia rafinata a lui Alexandru Tocilescu.

Discutiile pe marginea spectacolelor insirate mai sus, colocviile, lansarile de carte, expozitiile completeaza imaginea a ceea ce trebuie sa fie – s-a zis, cu o metafora cam obosita – sarbatoarea teatrului romanesc.

ai, mai bun sau mai… altfel intr-o stagiune sau alta, teatrul romanesc merita sa aiba parte de sarbatori. Neobosite.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar