Versiunea completă
Media & Advertising

Telefonia imobila

Singura cat de cat mai vioaie pare sa fie reclama challenger-ului Cosmote. Pe de o parte, amorteala creativa e semn bun: seamana a maturitate si inseamna investitie in calitatea imaginii, in productie. E clar, publicitatea la telefonia mobila a trecut la o etapa serioasa, odata cu intrarea celor doua puternice multinationale pe piata: Orange (care a facut acest pas de ani buni) si acum Vodafone

Ziarul Financiar · 27 aprilie 2006 · 3 min de citit

Singura cat de cat mai vioaie pare sa fie reclama challenger-ului Cosmote. Pe de o parte, amorteala creativa e semn bun: seamana a maturitate si inseamna investitie in calitatea imaginii, in productie. E clar, publicitatea la telefonia mobila a trecut la o etapa serioasa, odata cu intrarea celor doua puternice multinationale pe piata: Orange (care a facut acest pas de ani buni) si acum Vodafone.

Mai nou, Zapp, care ne obisnuise cu niste serii comice irezistibile, a iesit cu o reclama la serviciile Share Free de-a dreptul penibila. Culmea lipsei de simt al umorului: un domn cu barba cam hippie, pe patine cu rotile, explica foarte calm cum poti vorbi gratis, ca un PR angajat al firmei. Mult mai autentica e noua reclama din seria Cosmote in care doi prieteni privesc cum se schimba afisul cu cele 2.000 de minute gratuite. E o discutie extrem de naturala intre doi studenti, cu tonalitati de smecheras din Regie sau din Grozavesti. Calm si incurajator, acesta e tonul tipului cu pricina: “lasa, ma, ca te sun eu, ca am minute!”. Nimic deosebit, dar usor de retinut pana la urma prin naturaletea limbajului.

La Connex-Vodafone (apropo, adio Connex, mi-ai fost foarte drag!) vestile circula atat de repede incat un grup de pustani care repeta intr-un garaj devin staruri peste noapte. Foarte buna, vorba omului de la Cosmote! Dar complet nerealista – din pacate, vestile nu circula in showbizul din Romania cum circula in showbizul vestic. Mai ales in cazul unei “trupe de garaj”.

Telefonia mobila a intrat intr-o imobilitate a imaginatiei si intr-o lipsa de apetit pentru creativitate. Ceea ce nu e bine pentru noi, publicul. Competitia furibunda a inceput insa pe un alt plan: in ofertele de noi tarife, noi minute! Ceea ce e foarte bine pentru noi. E greu de ales. O reclama foarte buna ascunde, se pare, o siguranta de sine a companiei si nici un gand de micsorare a preturilor. Cand respectivele companii incep sa se lupte in oferte, creativitatea e prima care are de suferit. Pentru ca nu se mai face munca pe termen lung, de consolidare a brandului, ci se cauta comunicarea simpla a “superofertei”. Cand piata se va mai linisti, va reveni creativitatea, pana atunci imaginatia publicitara in aceasta zona ramane imobila.

Monstruletii ataca din nou. Dupa aventuri prin canalizare (un monstru verde isi amintea vremurile bune, pe cand societatea lui era infloritoare) sau prin parul unor doamne care nu se spalau pe cap cu samponul potrivit, am gasit un nou monstru intr-o reclama dintr-o revista de femei. Este deja un monstru infiorator, o figura hidoasa care iese prin soldul unui corp feminin perfect. E o reclama pentru Sensiblu. Cica monstrul ala ar fi celulita. Putem continua cu o alta reclama de speriat femeile pline de complexe, cea pentru Vichy, in care apare un corp capitonat ca o canapea. Nu pot decat sa remarc, precum un personaj din Ally McBeal, decat urmatoarele: dar ce-aveti fratilor cu celulita asta. O fi ea neplacuta, dar chiar sa infatisezi o aratare ? la Goya pentru o biata gropita in piele. Care, uneori, poate fi foarte placuta. Ce sa mai! Mi-e dor de campania Dove, cu femei grasute!

Incheiem cu o observatie de manageriere a unui brand, tot cazul Realitatea TV. De data aceasta, reporterul televiziunii respective a suferit un atac frontal din partea lui Traian Basescu. Subiectul, fireste, a fost Sorin Ovidiu Vintu. Mi s-au parut nefiresti comunicatele alertate ale televiziunii respective. Morga prezentatorilor a fost de-a dreptul ridicola, mai ales ca mai multe fete diferite citeau acelasi text. Cred ca trebuie sa se infiinteze mai repede functia de “consultant de criza”. Asta ca sa nu se mai inventeze tot felul de crize acolo unde, de fapt, nu prea e nimic…

* Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei Apropo, comentator in domeniile cultura, mass-media

Citește și