Televizorul - obiect de mobilier sau membru al familiei?

Alina Vîlcu, arhitect Piano Terra și co-founder Inside Academy, povestește despre rolul televizorului în viața de zi cu zi și despre inovațiile Samsung în domeniu.

De curând, Samsung a lansat noua gamă de televizoare QLED și, invitată fiind la evenimentul de lansare, m-am minunat de evoluția tehnologiei, de felul în care televizorul devine un obiect de design, și nu numai unul „casnic“, și am rămas cumva suspendată într-o stare de reflecție asupra rolului televizorului în ceea ce ne place să numim acasă. Și spun acasă, pentru că nu mă refer numai la spațiul fizic al casei, care este limitativ, ci la tot ce înseamnă acasă – amintiri, experiențe, speranțe, povești de familie. În ceea ce mă privește, mă raportez la acasă cu un dublu rol – cel de locuitor al casei și cel de designer. 

Am crescut cu televizorul alb-negru, iar apariția celui color a fost un moment care mi-a marcat copilăria și asociez temporal asta cu multe experiențe pozitive. Acum că scriu despre asta, simt mirosul copilăriei, magia primelor momente în care cutia neagră din sufragerie avea culori…, ritualurile asociate cu asta. Viața s-a schimbat în jurul meu, eu m-am schimbat, am trecut profesional și personal prin diferite etape, însă, acum că mă uit în urmă, realizez că televizorul a fost mereu o constantă. Este elementul în jurul căruia s-au întâmplat multe momente fericite: ne-am adunat cu familia, am adormit singură pe canapea sau a fost primul lucru cu care mi-am început ziua. Culmea ironiei, am ajuns de câțiva ani și eu la televizor, la emisiunea Visuri la Cheie. O perioadă nu am îndrăznit să mai deschid televizorul, fugeam cumva de posibila întâlnire cu mine, însă de curând living-ul meu prinde viață.

Trebuie să fiu însă sinceră: am o relație de love/hate cu televizorul. În interiorul meu sunt speriată de tehnologie, tânjesc după lucruri simple și contact uman. Pe de altă parte, ca designer, televizorul mă provoacă mereu, pentru că la fiecare casă pe care o proiectăm și interior pe care îl amenajăm, zona TV este cea mai dificilă. Mai ales că, pentru majoritatea clienților, zona TV este cea mai importantă a casei.

Dar iubesc televizorul pentru că, într-un fel ironic și contraintuitiv (pentru că este un ecran colectiv și nu unul solo, ca telefonul), aduce oamenii împreună. Ne așază în jurul lui și avem cu toții un punct focal comun, de unde se nasc interacțiuni, opinii și povești în familie sau cu prietenii. 

Televizorul este locul prin care lumea din exterior intră la noi în casă, fie că este vorba de informații, fie că este vorba de povești, de artă cinematografică sau pur și simplu de „entertainment“. Și cred că acest moment în care ne conectăm cu lumea exterioară merită să fie onorat. Merită să fie tratat cu conștiență, cu prezență, ca un ritual. De aceea țin foarte mult ca experiența uitatului la TV să fie una valoroasă, de la felul în care este gândit spațiul, până la modul în care este redată imaginea sau sunetul. Astea sunt genul de experiențe care ne țin în prezent. Acesta este unul dintre motivele pentru care militez pentru a poziționa mai degrabă un unic televizor într-o casă, care să fie de o calitate bună și pus într-un context potrivit, versus a avea mai multe ecrane poziționate în bucătărie, living, dormitor sau chiar baie. Mai ales că, atunci când ai un singur televizor, sunt șanse ca membrii familiei să stea împreună, și nu fiecare la ecranul lui. Televizorul este și trebuie să rămână un loc a experiențelor. Oricât de versatil și multifuncțional devine spațiul unei case, anumite repere rămân stabile – locul de luat masa, patul și zona TV. Avem nevoie de aceste repere pentru a ne simți ancorați, relaxați și regenerați. În sfera mea personală, de exemplu, niciodată nu voi mânca în zona TV sau nu mă voi uita la TV în pat. Pentru că genul acesta de amestec de activități estompează gustul fiecăreia dintre ele.

Ca designer, atunci când gândesc spațiile unei case, îmi place ca zona de living să poată acomoda mai multe tipuri de activități – de la uitatul la TV, la conversații cu prietenii în jurul unui șemineu sau chiar activități singulare – cum ar fi un colț de citit. Pentru asta avem nevoie de mai multe puncte focale, în jurul cărora se coaguleaza oamenii – TV, șemineu, o masă pentru board games sau chiar o fereastră ce direcționează privirea către o perspectivă exterioară interesantă. Am fugit întotdeauna de modul „clișeu“ prin care integrăm televizorul în living – o comodă media peste care este poziționat un TV. Cumva mi se pare că viața noastră are nevoie de mai multă complexitate, de mai multă spontaneitate și creativitate.  Pe de altă parte, recunosc că nu sunt nici adepta modului de a poziționa televizorul pe perete, cumva suspendat între comoda media și tavan. Mi se pare o altă încercare cumva nereușită de a integra un obiect care își are firescul lui în toată dinamica locuirii. Caut întotdeauna să pun în valoare televizorul ca obiect, să nu încerc să îl ascund și mai ales să gândesc spații care să fie în linie cu felul în care tehnologia evoluează. De exemplu, poate nu mai ai nevoie de clasica comodă media cu adâncimea de 35cm sub TV, dacă ai un TV smart. Sunt feluri în care mobila a fost gândită pentru a acomoda obiecte care acum s-au micșorat sau chiar au devenit redundante. Cum ar fi DVD playerul.

Mă întorc aici la Samsung și la lansarea noii game, căci, recunosc că m-au fermecat cele două modele – The Serif și The Frame. M-au fermecat pentru că vin cu o rezolvare „out of the box“ a provocării integrării acestui membru al familiei – televizorul.

Știu, mulți dintre designeri adoptă un mod de integrare a televizorului prin ascunderea lui, să spunem în spatele unor panouri glisante sau prin „mimetizarea“ acestuia într-o bibliotecă cu cărți și alte obiecte. Însă, tendințele actuale din designul interior ne conduc către o abordare mai organică, mai sinceră și mai boemă a caselor. Pe scurt, lăsăm la o parte reguli stricte și norme și îndrăznim să combinăm tot felul de obiecte și stiluri, sub sloganul „orice se potrivește, atâta timp cât are o poveste cu semnificație“. Astfel, vom întâlni în interioarele contemporane un mix de mobilă „built-in“ cu obiecte simplu rezemate pe pardoseală, texturi din zona glam (cum ar fi alama) cu cele foarte casual (fibre naturale, gen bambus) și în principiu orice obiect care are o valoare personală își va găsi locul firesc în amenajare. Pe lângă reperele care rămân fixe, despre care spuneam mai sus (cum ar fi locul de luat masa, cel de dormit și zona TV), stilul de viață în continuă schimbare necesită un spațiu adaptiv. Un spațiu care să suporte mici ajustări, cum ar fi acomodarea unui mic colț de lucru în zona de zi sau a unui mic spațiu de citit pe balcon. Mai este și nevoia firească a noastră de schimbare, de a explora spații noi – și astfel salut mai ales piesa de design numită The Serif care, prin faptul de a fi „freestanding“, poate fi mutată în diferite locuri din cameră și astfel putem configura noi spații.

Pe de altă parte, și The Frame vine cu o abordare similară, deși rezolvarea este aparent diferită: televizorul rămâne pe loc, însă prin schimbarea layout-ului de pe ecran, se modifică percepția vizuală asupra spațiului.

Revin la The Serif, clar preferatul meu. Sigur, poate sunt subiectivă, și îi dau extra apreciere pentru că designul le aparține fraților Bouroullec, repere pentru mine în ceea ce privește designul de mobilier și obiect. Îmi place proporția dintre corpul televizorului (intenționat voluminos) și picioarele foarte subțiri și elegante. Îmi place că descoperi, atunci când te uiți din lateral, cheia conceptului de design, și anume litera I a fontului Serif. Care își are originea în antichitatea română, în care literele erau gravate în piatră. Iată, asta este ceea ce numesc valoare, acea poveste care transformă un obiect simplu într-un obiect de design. Și detaliile fac diferența și îmi place în mod special faptul că alimentarea coboară printr-unul dintre picioare și apoi face vizibilă cât mai puțină cantitate de cablu. Deși, trebuie să mărturisesc că nu mă deranjează deloc nici chiar 2 metri de cablu aparent pe pardoseală, cumva intră în această poveste boho în care își găsește locul The Serif. Un interior care se poate reinventa oricând, casual și understated. 

Sigur, The Frame este potrivit pentru un interior stabil, în care toate obiectele își au locul lor fix. L-aș vedea cumva integrat firesc într-un spațiu eclectic, contemporan sau chiar glam. De fapt, mergând mai departe în încercarea mea de a eluda clișeul televizorului poziționat pe perete, aș gândi o instalație de artă care să îl includă și pe el. Cumva simt un întreg perete dezgolit de mobilă, însă acoperit de vizualuri și cred că putem depăși condiționarea mentală cum că în jurul televizorului ar trebui să fie o zonă cât mai neutră pentru a avea vizibiliate bună. Dimpotrivă, aș spune că putem transforma tot peretele media într-un spațiu cu o complexitate vizuală care să ne stimuleze creativitatea.

Clar, mica mea reflecție se închide cu o concluzie foarte clară – pe The Serif l-aș lua pentru mine acasă. Ca designer însă, mi-ar fi foarte greu să mă decid pentru care să optez. Gamă asta nouă de la Samsung ne scoate pe noi, designerii, din zona de neutralitate, în care alegerea televizorului nu intră în zona noastră, fiind strict dictată de preferințe personale. Ceea ce nu este neapărat rău, sigur, este o decizie în plus de luat, însă mă bucur avem între ce alege.

Articol susținut de Samsung