Teologia politică/ de Ziarul de duminică

Daniel Barbu

Au cetățenii suflet?

O teologie politică a societăților post-seculare

Editura Vremea

O carte care pune în discuție raportul dintre „spațiul social al credinței” și  „capitalul spiritual al societății”, cu capitole interesante despre ortodoxia românească, despre religiozitatea cetățeanului român de azi, despre legăturile cu religiosul, dar și despre istoria Partidului Național Liberal și liberalism în general. 

„Știința politică are ambiția și vocația de a guverna și raționaliza o serie de obiecte de reflecție și de investigație precum puterea, participarea, guvernarea ori statul. O face întotdeauna în funcție de propriul său nucleu de raționalitate, stabilit de judecata politică, de normele cunoașterii științifice, precum și de diferitele limbaje ale științei și ale politicii înseși. În loc să fie conștiința critică a democrației, știința politică s-a transformat treptat într-un instrument de legitimare intelectuală a tuturor actelor de dominație pe care regimurile politice ale prezentului le întreprind sub numele democrației. În chip asemănător, sociologia a devenit știința care, studiindu-le cu ajutorul unei metodologii din ce în ce mai formalizate, confirmă și justifică toate presupozițiile pe care se întemeiază societatea seculară, fragmentată funcțional și divizată etic. Drept urmare, științele sociale nu-și propun să spună adevărul în prezența puterii, ci se întreabă dacă au cumva de spus vreun adevăr și dacă mai este cineva interesat să-l afle. Teologia a rămas pesemne singura nișă intelectuală în care adevărului îi este dat să se refugieze fără a-și ascunde identitatea și fără a-și anunța iminenta dispariție. Teologia politică este una dintre tentativele procedurale ale teologiei, știință asociată genealogic adevărului, de restaurare a suveranității cunoașterii și de confruntare cu adevărul a puterilor din politică și din societate. Atât politica, cât și societatea zilelor noastre și-au adăugat același prefix pentru a deveni inteligibile. Post-democrația face pereche analitică cu societatea post-seculară. Dacă sunt văzute nu ca imanențe supuse unei științe empirice, ci ca ficțiuni, ca operațiuni încrucișate și agregate ale gândirii, țesutul social contemporan și regimul politic ce-l pune în operă au nevoie de o hermeneutică ce nu mai poate face economie de transcendență. Teologia politică poate fi o asemenea hermeneutică, cu condiția de a nu ceda ea însăși tentației imanenței, revendicându-se de la o tradiție creștină anume, ci îndrăznind să se raporteze reflexiv și critic la toate.”

 „În societățile democratice și pluraliste de azi, rațiunea seculară tinde, adesea cu maximă energie și de regulă în termeni extrem de persuasivi, să nu-și mai reprezinte subiectul sub specia omului, a ființei, ci sub cea a cetățeanului, adică a unui agent rațional care nu mai este construit și explicat ontologic, ci în termeni etico-politici și, la rigoare, în cheia juridică a drepturilor și obligațiilor. Întrebarea din titlu, au cetățenii suflet?, își propune să situeze chestiunea cetățeniei democratice pe teren teologico-politic. Teza acestei cărți este aceea că teologia politică are atât vocația, cât și instrumentele conceptuale și metodele de analiză pentru a se comporta ca o știință socială a societăților post-seculare.”

Daniel Barbu a studiat istoria artei, istoria, filosofia și teologia la București, Cluj și Fribourg. Din 1996 este profesor de știință politică la Universitatea din București. A fost profesor invitat la University of Pittsburgh, Pa., Institut d’Études Politiques din Bordeaux, Central European University din Budapesta și Institut d’Études Politiques din Aix-en-Provence. A publicat douăsprezece cărți, între care: Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Âge (1998), Bizanț contra Bizanț. Explorări în cultura politică românească (2001), Politica pentru barbari (2005), Die abwesende Republik (2009). Fost ministru al Culturii (2012-2013), în prezent senator.