Teribilism

Din placerea de a soca, Felician Pop recurge frecvent la cuvinte tari. El face parada de duritate, dar fara vocatie, pentru ca este, in fond, un naiv.
Felician Pop, autorul volumului de versuri Instrumentar pentru vis (Satu Mare, Ed. Solstitiu, 2006), este un poet sensibil si inventiv, dornic mereu sa-l uimeasca pe cititor. Seamana cu un elev care arunca avioane de hartie prin clasa in timp ce profesorul explica ceva la tabla.
Acest teribilism specific pubertatii practicat la patruzeci si cinci de ani nu este de dispretuit, atata timp cat produce si cate un poem emotionant:
“Stau ghemuit, gata sa scriu,/ Greu foarte greu,/ Ca un sceptic/ Al curajului inutil,/ Scrie!/ Urla diavolul meu/ Naclait de real/ Pot sa nu scriu, ripostez furios./ Scrie, urla acest Torquemada lipicios,/ Scrie odata cuvintele pe care le-ai arestat in mine,/ Spune-le. Scrie-le. Urla-le, fa-le ceva/ Du-le la cinema, lasa-le-n parc cu bunicii./ Stau ghemuit, scriu, nu scriu ce vreau,/ Creierul meu sta/ Precum intr-un abator/ Vita rezistenta la electrocutare.” (Sufocare).
Finalul poemului are, trebuie sa recunoastem, un remarcabil dramatism. De cele mai multe ori insa textul care rezulta este doar nastrusnic si involuntar umoristic:
“Cred, acum cred ca/ Pur si simplu poate sa fie bine/ Numai sa bag un motor/ Sub mormanul acesta de melancolii greoaie/ si apoi lasa-le sa zboare care-ncotro,/ Ca-ntr-un puzzle” etc. (Bine)
Ideea cu bagarea motorului sub un morman de melancolii greoaie ar putea fi folosita de o firma de salubritate, dar nu prea isi gaseste locul intr-o poezie. Este fortata, inexpresiva, iar unii critici cu mai mult temperament ar eticheta-o drept “o tampenie”.
Din placerea de a soca, Felician Pop recurge frecvent la cuvinte tari. El face parada de duritate, dar fara vocatie, pentru ca este, in fond, un naiv:
“Cuvintele-mi rod unghiile/ Ca o raie nobila/ Ca un abces pe police” (Jos de pagina); “Bieti poeti, curve captive/ Ale cuvintelor-pesti” (Trotuar) etc.
De o atentie speciala se bucura in poezia sa asfintitul, supus unei depoetizari brutale si neinspirate:
“Zorii avorteaza pe picioarele/ Asfintitului” (Trotuar); “Cantecele sfaraie stinse/ Sub burta grea a unui/ Asfintit indigest.” (Virtuoz).
Reprezentarile de acest fel sunt hilare si confuze. Ce inseamna “picioarele asfintitului”? Ce avorteaza zorii? Niste zoricei? Sau sunt chiar ei avortonii? Asfintitul are burta grea si este tot el si indigest? Pentru cine? Pentru cine il mananca? Sau sufera el insusi de indigestie, avand burta grea? Iata intrebari care vor ramane vesnic fara raspuns.