Terminal/ de Alexandru Ciolan

Termen, terminus, terminal, terminație, terminologie, a termina, interminabil, a determina, a extermina sunt cuvinte cu un îndepărtat strămoș comun: lat. termen, -inis, “margine, limită, hotar”, care are urmași, direcți sau indirecți (moșteniți, formați sau împrumutați), în toate limbile romanice.

Adjectivul rom. terminal este pus de dicționarele curente pe seama fr. terminal și a lat. terminalis. Invocarea etimonului latin se explică mai mult prin dorința de a fi consecvenți cu principiul etimologiei multiple (care în acest caz nu este obligatorie, întrucât cuvântul francez explică foarte bine și forma, și sensurile reflexului său din română). Până aici, și dacă avem în vedere folosirea lui terminal ca adjectiv, fără sensurile noi din ultimii ani (ne vom ocupa de ele îndată), explicația etimologică este, în mare parte, mulțumitoare. Când vorbim însă despre terminal ca substantiv, etimonul trebuie căutat în cu totul altă parte: în engleză (ceea ce nu exclude și o filieră franceză în drumul spre română, neesențială însă, pentru că substantivul l-au luat și francezii, ca și noi, tot de la englezi, mult mai sârguincioși în a îmbogăți sensurile străbunului latin terminalis).

Pe versantul substantival al terminalului, avem așadar a face cu transpuneri în română ale unor evoluții semantice din engleză. Să sintetizăm mai întâi sensurile reflectate de ediția a doua a Dicționarului de Cuvinte Recente (DCR), din 1997:

1. (transp.) “Ansamblul instalațiilor pentru încărcarea/descărcarea și stocarea produselor petroliere sau gazului natural, la capătul unui gazoduct sau oleoduct”, cu prima atestare în 1978 (pentru franceză, Petit Robert plasează prima atestare pentru acest sens prin 1950), mai mult ca sigur amendabilă. Sensul este viu, existând atestări frecvente până în ziua de azi (“Rompetrol Rafinare a finalizat recent construcția unui terminal de gaz petrolier lichefiat (GPL) în portul Midia”, Z.fin. 25 XI 10).

2. (transp.) “Ansamblul echipamentelor pentru încărcarea/descărcarea mărfurilor în/din mijloacele de transport”, cu prima atestare în 1974 (pentru franceză, Petit Robert plasează prima atestare pentru acest sens prin 1970). Și acest sens este viu (“operatorul terminalului de cereale Silotrans din portul Constanța”, Z.fin. 19 I 11).

3. (transp.) “Aerogară urbană care servește drept punct de sosire sau de plecare a pasagerilor” (pentru franceză, Petit Robert plasează prima atestare pentru acest sens prin 1970). Și acest sens este viu (“Terminalul 5 al aeroportului Heathrow”, G. 31 VIII 09 p. 7).

4. (inform.) “Organ de intrare sau ieșire a datelor legat, printr-o linie de comunicație, la un computer care procesează datele”, cu prima atestare în 1974 (în franceză, conform Petit Robert, prima atestare este din 1960, iar în engleză din 1954). Și el un sens viu, extins ca urmare a evoluției tehnicii și a aplicațiilor în tot mai multe domenii: vorbim despre terminale mobile (notebookul, de pildă, este un asemenea terminal) care nu mai sunt o simplă tastatură cu displayul aferent, fără prea multă putere de calcul, conectată la un server cu drept exclusiv de prelucrare a datelor. “Stațiile de lucru” din zilele noastre se descurcă singure, având nevoie de servere doar pentru a accesa bazele de date, nu și pentru prelucrarea datelor. Notebookul, telefonul mobil și playerul audio-video tind să devină un singur terminal mobil. Terminalele POS, aparatele prin intermediul cărora se realizează plata prin card la comerciant, nu mai sunt mobile, dar la începuturile comerțului electronic au fost (“Un reprezentant al magazinului virtual vine la domiciliul sau sediul clientului cu un terminal POS mobil cu legătura prin GPRS (General Packet Radio Service) cu ajutorul căruia citește informațiile de pe card și realizează tranzacția”, Z.fin. 28 II 03). Se pare că este singurul exemplu de evoluție dinspre mobil spre fix.

În ceea ce-l privește pe terminal ca adjectiv, consemnăm, pe de o parte, o întărire a sensului venit din franceză (“care termină, care reprezintă ultimul element”) în sintagmele, tot mai frecvente, an terminal, clasă terminală, care par a fi înlocuit total banalele ultimul an și ultima clasă de studiu (“Manualul se adresează anului terminal de liceu”, Adev. 7 IX 02; “Peste 4.500 de elevi hunedoreni, din clasa terminală gimnazială, au susținut ieri proba la limba și literatura română…”, ziare.com 5 V 10).

Pe de altă parte, în ultima vreme a intrat în română sensul din engleză al lui terminal din sintagma terminal illness, veche în engleză (prima atestare în 1891). Boala terminală (fr. maladie terminale, it. malattia terminale, span. enfermedad terminal) este altceva decât boala incurabilă – există boli incurabile care nu omoară, poți trăi cu ele, pe când boala terminală este aceea care, pe lângă faptul că nu poate fi vindecată, va cauza și moartea bolnavului. Cancerul este, deocamdată, o asemenea boală. Cancer terminal (“O mamă suferindă de cancer terminal cere să-și revadă, înainte de moarte, fiul…”, Adev. 24 IV 04) este, de aceea, un pleonasm.

Dacă terminal “letal” vine din engleză, în fază terminală / stadiu terminal avem de-a face cu mai vechiul (venit din franceză) adjectiv, referitor la sfârșit, la punctul final, folosit, poate, de necunoscători ai sensului din engleză care au simțit nevoia unui determinat pe lângă care terminal să capete sens (evident, însă, o boală în faza terminală este altceva decât o boală terminală).

Adjectivul venit din engleză a căpătat între timp și un sens figurat, în criză terminală “criză de sistem”: “Ne zbatem în criza terminală postdecembristă…”, Cuget liber 5 III 09. Și a avut timp să capete și conotații caustice: despre prostie se spunea că nu doare, se pare însă că au apărut mutanți letali, atât de gravă poate fi neghiobia: “Cine a plătit 800 de $ pentru cabluri de boxe merită împușcat pentru prostie terminală”, tachinează, pe forum (computergames.ro 23 I 02), un hâtru expert într-ale tehnicii audio. O asemenea prostie doare (îl doare pe privitor) și ar trebui exterminată pentru a nu deveni contagioasă.

Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făråmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.