"Termitiera" tinerilor scriitori clujeni

In al treilea an de redactie tribunista am indraznit, incurajat si de prietenii si fostii colegi filologi, sa initiez un “club de lectura”. Era prin toamna anului 2005.

In fiecare a doua zi de joi a lunii, de la ora 18.00, am inceput sa ne adunam in sala principala a redactiei revistei Tribuna, trecand destul de rapid de la clasicele sedinte intimidante la cele-n care argumentele se-ncrucisau in (de)favoarea unui poem ori a unei povestiri. Serile se prelungeau, mai “dark” sau mai stralucitoare, la Cafe Bulgakov sau in Insomnia-n putine randuri, la Ema (localul scriitorimii boeme, unde nu o data s-a-nfipt sisul si s-a tras cu pistolul). Ne adunam, in serile-acelea, Rares Moldovan, Cosmin Perta, Laura Husti, Stelian Muller, Vlad Moldovan, Oleg Garaz, Iosif Felvinti, Ruxandra Cesereanu si Claudiu Groza (prezente critice rare, dar eficiente), public “feminin”. Cand spatiul Tribunei a devenit neincapator, in 2006, am mutat sedintele la Casa de Cultura a Studentilor, colaborand excelent cu reprezentantul ANT Matei Man, jazzofil si cinefil cum nu mai exista doi in Clujul vremurilor noastre. Gratie lui Matei, am combinat serile de lectura cu proiectia unor filme “experimentale”. Ni s-au adaugat prieteni noi: Oana Pughineanu, Andrei Dobos, Olga Stefan, Ion Muresan. Au sustinut lecturi “stranierii” Claudiu Komartin, Marin Malaicu-Hondrari si John Partene. Am discutat, dupa ce portarul ne saluta la iesirea din Casa, in fata unui pahar de vin fiert, in Bulgakov, sau la halbere, in decorul hollywoodian al Enigmei. Pe urma, ne-au iesit cartile. (Doar operele lui Stelian Muller, bijuterii de proza scurta, nu si-au aflat inca editorul potrivit.) Ne-am maturizat, ne-am certat, ne-am plictisit, ne-am impacat, am vazut toate filmele si am citit tot ce se putea citi. Am renuntat, fara sa ne dam seama, la “clubul de lectura” si la o farama din vietile noastre. In fiecare toamna, in biroul tapetat cu sunete al lui Matei Man, un dublu impuls arghezian ma-ndeamna sa-i propun sa reluam serile de literatura. Si filmele. Apoi ceva indicibil si aproape cancerigen ma convinge ca, in ce ne priveste, epoca marii solidaritati literare tocmai s-a-ncheiat.