Texte paralele James Joyce/ de Lidia Vianu

Comtemporrary Literature Press, sub auspiciile următpoarelor foruri: Univresitatea din București, The  British Council, Institutul Cultural Romîn și Ambasada Irlandei anunță publicarea volumului James Joyce – Three Stories From Dubliners. Texte Paralele. Traducere în limba română de Violeta Baroană. Editat de Lidia Vianu.

Contemporary Literature Press publică la acest început de an universitar trei povestiri din Oameni din Dublin în versiune bilingvă. Sperăm că în acest fel deschidem drum cititorilor către întregul volum scris de James Joyce.

Povestirile au fost traduse de Violeta Baroană, absolventă a Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, PR manager și redactor al editurii, în prezent.

Volumul cuprinde: Un norișor; Lut; Un caz trist. Traducerile sunt precedate de două texte introductive – ”James Joyce’s Silence„ de Lidia Vianu și ”De la poveste la cuvânt: Poate Dubliners fi tradus?” de Violeta Baroană

Ce ne face, oare, să percepem Oameni din Dublin ca pe un semn de întrebare? Ce ne împinge să citim, nu o dată, ci de nenumărate ori, acea carte de James Joyce care ar trebui să se intituleze Oameni din Dublin – Portretul artistului la tinerețe –Ulise – Finnegans Wake? Cu siguranță nu o facem pentru suspans, nu pentru a descoperi cum se încheie o poveste.

Stephen, care este un alter ego pentru Joyce însuși, ne spune următoarele:

Refuz să slujesc o cauză în care nu mai cred, fie ea casă, patrie, ori biserică: voi încerca să găsesc un mod în viață și în artă prin care să mă exprim cât pot de liber și deplin, folosindu-mă, drept apărare, de singurele mele arme—tăcere, exil, șiretenie.

Este oare criticul literar chemat să clarifice ceva ce Joyce nu explică nicăieri, niciodată? Secretele din scrisul lui Joyce sunt la fel ca tâlcul nebuniei lui Hamlet. Ele trebuiesc mânuite cu grijă.

Cât despre exil, ajunge să ne gândim la viața lui Joyce – singurul irlandez din literatură care, exilat în Europa, a scris aproape numai despre Dublin, folosind  istoria, muzica și cuvintele irlandeze…

Șiretenia? Cum altfel ar fi putut scrie Joyce o carte atât de lungă, în care se povestește mult, dar nu se încheagă nicio poveste, ai cărei eroi nu-i putem descrie, cu toate că simțim existența lor de parcă ar fi a noastră proprie?

Joyce a avut un singur crez: NON SERVIAM. Nu slujesc. Ce anume refuză Joyce  – patrie, literatură, povestire, limbaj – cititorul singur decide. Știm precis numai că  totul a început cu ziua de „Întâmpinarea Domnului” în 1882, și s-a încheiat în anul 1941: între acești ani a trăit James Joyce.

Autorul acesta citea dicționare în toate limbile cu aceeași plăcere cu care restul oamenilor citesc povești. Tot el își punea o mulțime de întrebări la care niciodată nu a dat răspuns. Cititorul lui nu poate să nu și le pună și el. Dacă acest cititor, însă, vrea să afle cine a fost James Joyce, ei bine, aceest lucru nu-l va afla decât din tăcerile lui.

Traducerile  din  acest  volum  tocmai  acest  lucru încearcă să-l facă: să nu tulbure tăcerea textului.

James Joyce, Three Stories From Dubliners, Texte Paralele, Traducere în limba română de Violeta Baroană, editat de Lidia Vianu, s-a lansat oficial la 14 septembrie 2015, iar volumul poate fi consultat și descărcat la adresa de internet:

http://editura.mttlc.ro/joyce-dubliners-baroana.html