Ticăloși fără glorie

“Ticăloși fără glorie” (“Inglourious Basterds”), este titlul unui film din 2009 scris si regizat de Quentin Tarantino, cu Brad Pitt, Christoph Walty, Eli Roth, Diane Kruger și Melanie Laurent, care spune povestea a două comploturi simultane împotriva liderilor Germaniei naziste, unul plănuit de o tânără evreică propietară a unui cinematograf din Paris, iar un altul de un grup de soldați americani evrei conduși de locotenentul Aldo Raine (Pitt). Filmul a avut un mare succes de casă pretutindeni unde a rulat, a primit nominalizări la premii, Waltz chiar fiind onorat de mai multe ori. Scenariul a apărut de curând și în românește la Editura ART*).

Cel puțin pentru două lucruri cartea acestea merită comentată. În primul rând, pentru valoarea literară a scrierii – vom reveni pe larg mai jos. În al doilea rând, pentru că este unul dintre foarte puținele volume de pe piață, dacă nu singurul, din care cititorii își pot da seama/pot urmări un scenariu, pentru cei care au văzut deja filmul acesta derulându-se, fără îndoială în mintea lor, pe măsură ce înaintează în lectură.
Tarantino a lucrat mai bine de un deceniu la scriptul filmului. Două acțiuni paralele ajung să se întrepatrundă. Pe de o parte, Shoshana e singura supraviețuitoare a unei familii de evrei care se adăpostise în casa unui fermier francez după incursiunile unui comando nazist condus de un colonel supranumit Vânătorul de evrei. Ajunsă la Paris, ea moștenește un cinematograf în care nemții plănuiesc să organizeze premiera unui film de propagandă, prilej extraordinar pentru un atentat pe care tânăra îl pregătește împreună cu proiecționistul său negru. Pe de altă parte, un grup de soldați evrei americani care vânează naziști pe care fie îi ucid, fie îi însemnează pe viață (le crestează pe frunte o zvastică), aranjează un atentat asupra conducerii armatei germane la premiera unui film de propagandă. Niciun grup nu știe de celălalt. Atentatul reușește, prin acțiunile independente ale ambleor grupuri, liderii Geramniei naziste pier, dupa patru zile se pune capat războiului, cu un an mai devreme.
Scenariul, ca și filmul, este o parodie. Chiar dacă a existat un comando asemenea celui din film, în armata britanică. Nimeni să nu se aștepte la adevăruri istorice, va fi dezamăgit. Scenariul – și filmul – fac trimitere la alte filme cunoscute și amintesc de filmele clasice de propagandă ale lui Leni Riefenstahl. Scenele sunt memorabile, dialogurile – savuroase, personajele – foarte bine construite.
“Tarantino ne amintește, magistral și emoționant, că între un teanc de foi scrise sau tipărite și un aparat de filmat există o oarecare deosebire. Așa cum numai marii cineaști o pot face, rar și memorabil, nonconformistul Tarantino ajuns la maturitate artistică redescoperă arta cinematografică. Fiecare minut din cele aproape 150 ale filmului e o demonstrație atașantă, tulburătoare a ceea ce poate face imaginea cinematografică și nu poate face cuvântul (…) Ieșind de la filmul gloriosului ticălos Tarantino, m-am simțit de parcă n-aș mai fi fost la cinema de zece ani .” (Cristian Tudor Popescu, Gândul)

*)Quentin Tarantino, “Ticăloși fără glorie”, Editura ART, Traducere din limba engleză și note de Andra Matzal. Cuvânt înainte de de Cristian Mărculescu.