Timid, privatizarea spitalelor incepe de la spatii si servicii

Reabilitarea si dotarea spitalelor publice presupune un efort financiar de doua miliarde si jumatate de dolari din care, dupa estimarile Bancii Mondiale, un miliard si jumatate de dolari sunt necesari numai pentru reabilitarea cladirilor, iar un miliard de dolari pentru dotarea cu echipamente.

Proportiile acestei sume impun, obligatoriu, atragerea unor surse alternative de finantare, fiind clar ca bugetul de stat nu poate suporta integral asemenea costuri.

Cum imprejurarile si mai ales problemele care agita de ani de zile sistemul sanitar impun si masuri in consecinta, pentru prima data o strategie de nivel guvernamental a afirmat explicit necesitatea privatizarii si dincolo de poarta spitalului, ceea ce intr-un fel inseamna o solutie de forta (un fel de taiere liberala a cozii cainelui) pentru situatia critica in care se afla majoritatea unitatilor sanitare.

Tari in strategie

Oficialitatile si-au propus, prin modificarea legislatiei, sa permita infiintarea spitalelor private, sa dea posibilitatea medicilor sa incaseze oficial plati pentru serviciile prestate de la pacientii privati atat in spitalele publice, cat si in cele private, sa instituie management privat in spitalele publice, sa creeze societati mixte intre spitalele publice si cele private, sa infiinteze sistemul asigurarilor de sanatate private.

Situatia economica generala, absenta unei piete private bine definite si a sistemului particular de asigurari ii fac insa pe romani sa fie sceptici in ce priveste implicarea in acest proces a investitorilor straini .

Cum in ultimii ani lanturile internationale de operatori de spitale (majoritatea cu baza in Statele Unite) s-au retras de pe mai multe piete din cauza dificultatilor de adaptare si a profiturilor neinsemnate, iar alti investitori straini semnificativi nu se vor anunta prea curand, la acest moment este considerata potrivita ideea preluarii managementului operational de catre un grup strain, in timp ce managementul de zi cu zi va cadea in sarcina partenerului roman.

Asigurarile private au plecat de la Tecuci

Nu tine de istorie anecdotica, ci de realitate faptul ca primele asigurari de sanatate private din Romania au fost incheiate in 1996 de catre clinica de asistenta medico-chirurgicala “Transilvania” din Tecuci, beneficiarii find salariatii din intreprinderile de constructii metalice din judetele invecinate.

Contributia lunara era de 5.000 de lei, iar contractul se incheia pentru un an de zile, timp in care bolnavul beneficia de asistenta medicala, medicamente sau internare in cele doua spitale private ale clinicii de la Tecuci si Bacau, in limita sumei de un milion de lei. Peste aceasta suma, chetuielile erau suportate de catre bolnav, care era ingrijit pe baza unei “carte de asistenta”.

Peste doi ani incepea sa functioneze la Bucuresti primul sistem privat de asigurari sociale de sanatate, sub egida Medicover, grupul care a organizat reteaua de asistenta medicala primara in Europa Centrala si de Est. Primii beneficiari ai contractelor erau cetatenii straini aflati in Romania si cateva companii mari care si-au asigurat angajatii.

Tot realitate este ca s-a pierdut ceva, undeva pe drumul spre o lege a asigurarilor private de sanatate. Nevoia de a face privatizare in spitale i-a facut pe responsabilii din sanatate sa declare ca introducerea sistemului privat de asigurari medicale este conditia esentiala pentru dezvolatrea componenetei private a medicinei, in special in beneficiul clasei de mijloc.

Masurile pe care ar vrea sa le promoveze Ministerul Sanatatii si Familiei pentru sprijinirea asigurarilor private sunt deducerea impozitului pentru politele de asigurare de sanatate private, o suprataxa pentru persoanele cu venituri impozabile peste anumit nivel – daca aleg sa nu participe la sistemul privat de asigurari, ci la cel al CNAS -, mentinerea primelor pentru persoanele care se inscriu in acest sistem la o varsta tanara si isi mentin optiunea, precum si plafonarea primelor pentru varstnici. Clou-ul este ca, prin efectul combinat al acestor masuri, in sistemul public de asigurari vor ramane saracii si bolnavii.

Spital “virgin” caut profesor de privatizare

Contrar altor pareri, doctorul Sorin Simion, directorul Spitalului Clinic “N. Gh. Lupu” (fost Colentina) crede ca, in unele cazuri, reforma a depasit si poarta spitalului, acolo unde directorii au reusit sa isi impuna programul managerial si sa fie in relatii amiabile cu Ministerul Sanatatii si Directia de Sanatate Publica.

Cumva este si aici o ciudatenie, spune doctorul Simion: “De obicei, directorii care sunt chirurgi stiu sa isi impuna mai bine programul managerial, pentru ca nu stau prea mult timp la discutii, rationeaza rapid, isi angreneaza ideile pe manusa data de minister si directia sanitara si percuteaza, adica taie”.

In cazul spitalului pe care il conduce, Simion spune ca singurul lucru bun pe care l-a preluat atunci cand a fost numit director a fost starea de “virginitate” in materie de reforma a institutiei: “cand iei un spital in asemenea stare, poti sa il inveti multe si dupa aceea iti datoreaza totul”.

In ce priveste prrivatizarea, Simion apreciaza ca, desi acest proces ar fi putut fi pus pe tapet mai din timp, este bine si acum, pentru ca “o data si o data” tot aici s-ar fi ajuns. Sistemul sanitar nu duce lipsa de bani, doar ca fondurile trebuie gestionate “cu cap si cum trebuie”, iar privatizarea spitalelor trebuie facute in acelasi spirit, in primul rand in directia serviciilor.

Preluarea unei unitati falimentare presupune, in general, a€oinchiderea robinetelor prin care se fac pierderile”, ceea ce insemna angajari numai pe baza de competenta, inchiderea sectoarelor nerentabile si privatizarea anumitor servicii. In cazul specific al unui spital este vorba despre servicii care fie nu sunt platite de casa de asigurari, fie sunt prost platite si, printr-o politica inteligenta, pot deveni “o vaca de muls”.

Fiind un spital multipavilionar, Colentina are si “predispozitie pentru privatizare”, spune directorul sau. Deocamdata, conducerea spitalului se afla in discutii avansate cu compania Biomedica (“suntem la a patra runda de discutii si in cateva saptamani vom cadea de acord asupra parametrilor de colaborare”), care va prelua spatii intr-o cladire a spitalului, iar cei din unitatea sanitara vor stabili preturile serviciilor care se vor presta in aceasta incinta si vor alege si personalul. Cu personal adecvat si cazare adecvata “poti sa incepi sa te trezesti ca vor sa se trateze in spital oamenii cu bani”.

O alta oportunitate de privatizare este cea pe “calea” veniturilor extrabugetare care se pot obtine din serviciile oferite de un centru de diagnostic si tratament. Astfel, spune directorul de la Colentina, s-ar putea rezolva si un paradox: personalul spitalului, specializat in boli profesionale, nu va mai trebui sa presteze la Caritas, unde exista un centru care avizeaza medical persoanele care merg la munca in Israel, ci va ramane la Colentina: “Vrem sa-i aducem aici si sa cream un sector cu beneficii pentru unitatea noastra”.

Privatizarea cladirilor va insemna deja alta etapa, apreciaza doctorul Simion: “Vrem sa vedem ideile ministerului , sa le adaptam realitatilor noastre, nu sa ne repezim, pentru ca cine se repede moare repede si noi nu vrem sa murim repede”.

Pana la privatizarea cladirilor, spitalul Colentina ramane singurul din Bucuresti care a privatizat serviciile care se ocupa cu alimentatia bolnavilor: “Firma de catering cu care am incheiat contractul ne-a preluat personalul. Daca ii prinde cu furtisaguri este treaba lor. Depinde cum stiu sa gestioneze contractul. Este o modalitate prin care nu ne mai concentram eforturile pe problemele legate de alimentatie, ci doar supervizam aceasta activitate”.

Sorin Simion spuna ca in privinta privatizarii spatiilor a discutat si cu alte companii, dar tratativele nu s-au finalizat din cauza stilului in care potentialii parteneri ai spitalului intelegeau sa faca afaceri: “Intr-o afacere trebuie sa castige ambii parteneri, nu unul sa si altul sa sufere. Daca in contract ei nu accepta macar sa igienizeze gresia, faianta, sa instaleze paturi moderne, sa aduca ambulante dotate, asta nu-i afacere. Omul trebuie gadilat si sa se simta bine ca sa plateasca, mai ales ca sunt oameni care vor sa plateasca”.

Directorul spitalului Colentina declara ca pentru o privatizare de substanta sunt necesare insa legi, ordonante si reguli foarte clare, pentru ca trebuie sa existe o armonizare intre cerintele pietei, interesele spitalului si ”organele” tutelare: “totul trebuie foarte bine gandit si pus pe hartie, pentru ca o hartie scrisa ramane o hartie scrisa si lumea te judeca dupa ea”.

“Hartia scrisa” trebuie sa fie insa mai mult decat legea spitalelor si strategia guvernamentala de privatizare. Se pare ca, in sfarsit, contestata lege a spitalelor (“superflua si cu multe inadvertente”) a fost amendata de catre Colegiul Medicilor din Romania si va fi si de catre Ministerul Sanatatii, iar Guvernul va emite o ordonanta de urgenta pentru modificarea ei, chiar in aceasta vacanta parlamentara.

Raportat la cerintele ridicate de legea spitalelor, Colentina poate obtine si autorizatie sanitara si isi poate cota trei clinici la patru stele (neurologie, ortopedie si chirurgie), apreciaza doctorul Simion.

Insa legea spitalelor spune foarte putin despre privatizare. Actul normativ se limiteaza sa clasifice spitalele in de stat si private – total sau partial .

Doctorul Simion spune ca in lege sunt pomenite si fundatiile, dar din punct de vedere juridic acestea sunt organizatii nonprofit, care pot doar sa primeasca fonduri de la diverse societati si sa le dirijeze spre spitale: “Nu poti sa faci o privatizare cu fundatii, pentru ca asta nu e privatizare, este dirijare de fonduri”.

In consecinta, strategia ramane doar un deziderat atata vreme cat nu exista o legislatie specifica a privatizarii unitatilor sanitare, insotita de norme metodologice cat se poate de clare: “Ca sa faci ceva iti trebuie legislatie. N-ai lege, stai linistit, ca deja te leaga altii”, conchide directorul spitalului Colentina.

“Florile” care au facut primavara

Pana ce motorul privatizarii spitalelor publice va fi mai ambalat, este demn de retinut ca o asemenea experienta nu este straina sectorului sanitar.

Singurul spital privat din Bucuresti, Munposan ’94 (cunoscut si prin implicarea in campania de televizune “Noua ne pasa”), are in spate opt ani de activitate, timp in care in acest loc au fost efectuate peste 250.000 de consultatii, 500.000 de analize, 3.500 de interventii chirugicale si peste 5.000 de internari.

La origine, Munposan ’94 a fost o policlinica cu cateva cabinete si o sala mica pentru interventii chirurgicale si endocrine, cu trei-patru paturi. Peste un an, administratorul sau, doctorul Codrut Munteanu, punea in functiune primul spital particular din Bucuresti, avand, in principal, profil chirurgical. In 2001, spitalul are aproape 40 de paturi si un personal de 142 de oameni, 35 dintre ei fiind medici.

In spital pot fi facute interventii chirugicale de orice tip, costul unei operatii medii, de aproximativ o ora, fiind intre 180 si 200 de dolari. Spitalul va deveni unitatea sanitara a jucatorilor Clubului Rapid, in prezent avand deja contracte cu mai multe firme. In plus, spitalul se afla sub patronatul Bisericii Ortodoxe Romane.

In acest an, cea mai mare companie privata elena de asigurari, Interamerican a anuntat ca va infiinta in Romania, intr-un joint-venture impreuna cu Eureko, un complex medical, care urmeaza sa evolueze intr-un sistem privat de asigurari medicale.

Astfel, va incepe constuirea unei aripi noi la un spital din Bucuresti, constructia va dura circa un an, iar la sfarsitul anului 2002 vor fi primiti primii clienti. Reteaua va oferi treptat servicii medicale la nivel national. Se preconizeaza investitii de zece milioane de dolari, din care jumatate va fi folosita pentru constructia spitalului. Reteaua va cuprinde si alte clinici si cabinete de diagnosticare.

Medsana Bucharest Medical Center (BMC), una dintre cele mai mari policlinici particulare din Romania, care este proprietatea Athens Medical Center, vrea sa se listeze la Bursa de Valori Bucuresti, banii obtinuti din listarea la bursa urmand sa fie investiti in construirea unui spital particular.

In acest moment, Medsana BMC functioneaza la capacitate maxima, cu aproape cinci mii de clienti pe luna. Oficialii companiei sustin ca sunt interesati, pentru construirea spitalului, de participarea unui partener strategic. Majoritatea clientilor acestui spital vor fi persoane asigurate la firmele de asigurari cu care Medsana colaboreaza, ca Interamerican, Nederlanden sau AIG.

Milioane de dolari contra unei legislatii precise

Directorul Medicover, Dan Lazarescu, spune ca gaseste laudabile incercarile Ministerului Sanatatii in privinta privatizarii spitalelor publice, dar asteapa norme precise de aplicare a obiectivelor expuse in strategia guvernamentala – moment in care compania sa, care este lider pe piata serviciilor private de sanatate, se va implica cu investitii de “milioane de dolari” in acest proces. Ministerul a adus pe piata o strategie, dar acum trebuie sa si faca pasul pentru punerea sa in practica, afirma Lazarescu.

El a apreciat ca in acest moment piata serviciilor private de sanatate este intr-un fel de stand-by, pentru ca toata lumea asteapta modificarea legilor anuntata de Ministerul Sanatatii si modificarea normelor de aplicare a contractului cadru, schimbari de legislatie care vor arata unde se va pozitiona piata privata fata de piata serviciilor publice.

Ultimle cinci luni arata, daca nu o imbunatatire a serviciilor din sectorul public de sanatate, cel putin o tendinta de reorganizare a acestora, crede managerul de la Medicover, care spune ca modificarile de management produse in unele spitale au aratat o orientare clara spre schimbarea in bine a calitatii activitatii acestora: “Probabil ca si controalele financiare care au avut loc au readus in matca atmosfera de anul trecut, cand toata lumea facea ce vroia” .

Directorul Medicover sustine ca asemenea schimbari in sectorul public au influente pe piata privata: “Este iluzoriu sa cred, ca operator in piata privata, ca aceasta ar putea prelua conducerea in fata serviciilor publice.

In majoritatea tarilor civilizate, ponderea serviciilor private in serviciile medicale nu depaseste 15-20%, restul sunt servicii publice. Daca serviciile publice nu merg bine, nu pot cele 15% sa intoarca complet situatia in favoarea lor. Este nevoie de servicii publice sanatoase si care sa mearga bine”.

Dan Lazarescu considera ca serviciile private trebuie vazute complementar fata de serviciile publice si nu intr-un paralelism, iar viitorul apropiat in privinta serviciilor private va depinde de stabilizarea cadrului legislativ. Aceasta pentru ca, din punct de vedere legislativ, activitatile private in ambulator sunt dictate de Ordonanta 24 “cu modificari dupa ea, care nu are cap si coada si de existenta unei legi neaplicabile a spitalelor”.

Serviciile private sunt oferite in ambulatoriu sau in spital si nimeni nu o sa investeasca intr-un spital privat care costa minim cincisprezece-douazeci de milioane de dolari fara o lege foarte precisa in spate, a conchis Lazarescu.

Producatori de medicamente scutiti de cosmaruri

Privatizarea spitalelor nu poate fi decat benefica pentru producatorii de medicamente, pentru ca interesul unui spital este de a oferi asistenta medicala de calitate pentru a-si atrage pacienti, iar singurul mod in care poti fi competitiv este de a avea medicamente de calitate, crede doctorul Marius Savu, vicepresedintele Asociatiei Romane a Producatorilor Internationali de Medicamente (ARPIM), director pentru Romania si Bulgaria al companiei Eli Lilly.

El spune ca un spital privat nu isi va permite niciodata sa cheltuiasca 80% din fonduri pe personal sau intretinere si sa lase neacoperite sectoare vitale ca aprovizionarea cu medicamente si materiale sanitare.

De asemenea, in relatia cu un spital privat vor putea fi incheiate contracte pe durate medii fara existenta riscului ingerintei unor factori externi (buget de stat, cheltuieli limitate administrativ), iar interesul spitalului va prima in negocierile cu furnizorii, ceea ce va avea ca rezultat alegerea optima a unui raport calitate/pret.

In ce priveste starea actuala a sistemului public de sanatate, vicepresedintele ARPIM spune ca in fapt reforma in sanatate s-a oprit la portile spitalului, care in continuare consuma peste trei sferturi din bugetul sanatatii; paradoxal, consumul este in principal directionat pe cheltuielile fixe, cand in fapt prioritare ar fi “uneltele” specific medicale (medicamente, materiale sanitare, aparatura, consumabile).

Atata timp cat sistemul Casa-Minister va functiona pe vechile principii (buget istoric, global, plata nelegata in nici un fel de performanta, inclusiv la nivelul medicului de familie), reforma nu va putea fi simtita ca o contributie pozitiva in tratatrea bolnavului, apreciaza doctorul Savu.

Privind “peste gard”, la piata privata a serviciilor de sanatate, directorul de la Eli Lilly o apreciaza ca fiind a€oin faza embrionara”, la nivelul unor cabinete medicale de specialitate care asigura servicii elementare (nivel minim de investigatii clinice si paraclinice), servicii partial finantate de catre Casa de Asigurari si in mare parte suportate direct de cei ce isi permit luxul.

In acest context, introducerea concurentei la nivelul sistemului de asigurari de sanatate, prin aparitia caselor de asigurari private, va putea imbunatati substantial nivelul asistentei medicale, crede Marius Savu. El spune ca, in prezent, exista obligativitatea platii contributiei intr-un singur fond – cel al Casei Nationale, care este in fapt o unitate bugetara, fondul sau fiind inclus in bugetul de stat consolidat, iar acest fond nu poate prin structura sa satisfaca nevoile de servicii medicale la un nivel competitiv.

Mai mult, este greu sa discuti despre un sector sanitar privat, atata timp cat o parte esentiala din circuitul sanitar – finantarea – se desfasoara pe principii bugetare, totul fiind sub atenta coordonare a Ministerului Finantelor, ale carui criterii de eficienta difera dramatic de cele medicale, afirma vicepresedintele ARPIM.

Transformarea spitalelor nu trebuie insa sa se faca in graba, pentru ca in domeniul sanatatii costurile sunt enorme.

Functionarea numai in spiritul profitului poate sa duca la reducerea accesului universal la servicii de sanatate al oamenilor fara resurse suficiente, crede Savu, care precizeaza ca sistemul cel mai avansat din lume si pionier in materie de privatizare a spitalelor – cel american – are la ora actuala cateva zeci de milioane de cetateni lipsiti de acces la aceste servicii.

Este necesara pastrarea unui sistem finantat nu numai din asigurari, dar si de la buget, pentru a asigura un nivel minim de asistenta medicala oricarui cetatean. Sistemul hibrid (public-privat) poate fi raspunsul de viitor in sanatate, a conchis vicepresedintele ARPIM.

Termene indepartate, necesitati pamantene

Conform ministrului Sanatatii, Daniela Bartos, in urmatorii patru ani vor fi privatizate un sfert dintre spitalele din Romania, procesul de reorganizare a spitalelor urmand sa inceapa anul viitor, dupa aprobarea legii bugetului de stat.

Strategia guvernamentala in domeniul sanatatii estimeaza ca in primul an de la declansarea acestui proces se pot dezvolta maxim sase proiecte de privatizare, dupa trei ani vor functiona un numar de luat in seama de spitale private sau spitale publice cu management privat si va exista o piata redusa, dar stabila a asigurarilor private de sanatate.

La sfarsitul perioadei, in Bucuresti – care a fost ales drept “camp” de experimentare a strategiei – 15-20% dintre locuitori vor fi beneficiarii asigurarilor private si ai tratamentului in unitati private de sanatate.

Pana la privatizarea propriu-zisa, marile probleme ale momentului sunt modificarea Legii asigurarilor de sanatate, a Legii spitalelor si a Legii referitoare la statutul proprietatii spitalelor. Spitalele publice sunt in proprietatea autoritatilor locale, a Ministerului Sanatatii, dar si a altor categorii de proprietari.

In prezent nu exista o lege a asigurarilor private de sanatate, iar actuala lege a spitalelor limiteaza flexibilitatea de actiune a managementului privat al unitatilor sanitare.

Dupa cum si Daniela Bartos recunoaste, Guvernul trebuie in primul rand sa emita o hotarare in care sa nominalizeze spitalele publice considerate ca apartinand Executivului sau criteriile pentru declararea unitatilor sanitare ca fiind de interes national, in plus fiind necesara si revizuirea cererilor de restituire a terenurilor pe care functioneaza spitalele.