Timpul bancurilor cu ingineri a cam trecut

Daca imediat dupa Revolutie a fi inginer cu diploma nu mai insemna mare lucru, in ultima perioada aceasta diploma a inceput sa aiba din nou cautare in Romania. Unul dintre motive este faptul ca perioada de dezindustrializare a primulor ani dupa 1989 lasa loc, incet-incet, refacerii pe alte baze a structurii industriale. Dar pana cand aceasta tendinta se va accentua, iar aderarea la NATO si UE va defini mai clar ce ramuri industriale anume vor fi stimulate cu precadere sa se dezvolte, inginerii romani, mai ales tinerii absolventi ai facultatilor tehnice, sunt cautati si vanati de firmele straine care au investit in Romania milioane de dolari. Sau, pur si simplu, emigreaza in cautarea unui loc de munca bine platit.
Ca produsele inginerilor politehnisti au inceput sa fie cautate se poate observa si din tendinta exporturilor de anul trecut. Daca in ultimii ani Romania devenise croitorul numarul unu al Europei, ca urmare a fortei de munca ieftine de aici, tendinta exporturilor arata ca, usor-usor, masinile, aparatele sau echipamentele, multe dintre ele realizate in Romania sub licenta, isi fac tot mai mult loc pe pietele occidentale.
Potrivit Institutului National de Statistica si Studii Economice (INSSE), exporturile de masini, aparate si echipamente electrice au crescut in primele 11 luni ale anului trecut cu 28%, mult mai mult decat exporturile totale si cu aproape 20% mai mult decat articolele de imbracaminte (17% crestere) sau incaltaminte (18% crestere). Conform datelor furnizate de INSSE, exporturile au crescut pe ansamblu de la 8,5 miliarde de dolari in 1999 la peste 13 miliarde de dolari in 2002.
Daca in ultimii ani, impunerea lohn-ului in confectii si pielarie a situat mereu aceste domenii pe primele locuri in exporturi, acum dispozitivele, subansamblele si echipamentele incep sa vina puternic din urma. Acest lucru inseamna ca inginerii romani, care pana acum erau nevoiti fie sa-si schimbe meseria, fie sa emigreze pentru a putea gasi in domeniu un loc de munca bine platit, isi vor putea practica meseria si in Romania, in conditii din ce in ce mai bune. Si, in plus, tinerii absolventi de liceu vor fi suficient de motivati pentru a alege sa urmeze o facultate tehnica.

Moda anilor ’90: economisti si juristi
Alaturi de bancurile cu militieni, categoria bancurilor cu ingineri e una din cele mai bine reprezentate in folclorul urban romanesc dinainte, dar si dupa 1989. Cu ce se ara campul electromagnetic? Cu boii de la Politehnica! suna unul dintre acestea. Un altul spunea ca americanii au acceptat sa le dezvaluie romanilor secretul bombei atomice, cu conditia ca romanii sa le dea ceva in schimb. Romanii le-au oferit doi ingineri. De ce sunt asa de valorosi inginerii astia? au intrebat americanii. Raspunsul romanilor a fost: Pentru ca au o putere distructiva echivalenta cu bomba.
Asemenea perceptie era motivata de faptul ca, in mare masura, inginerul era vazut ca un prototip al “omului nou”, iar intelectualitatea tehnica era considerata unul din simbolurile regimului comunist: o categorie sociala agreata de regim, pentru ca ducea greul industrializarii, dar unde competenta era invers proportionala cu numarul celor ce alegeau sa devina ingineri.
Dupa 1989, cand statutul social privilegiat al profesiei de inginer s-a schimbat, bancurile au proliferat in continuare, indicand acum deriziunea in care aceasta profesie a fost impinsa de intrarea a numerosi mamuti industriali in categoria de “fiare vechi”. In acelasi timp, tinerii au inceput sa migreze de la facultatile cu profil tehnic spre cele cu profil economic si juridic.
La Academia de Studii Economice din Capitala, numarul de locuri subventionate de la bugetul de stat pentru invatamantul de zi a evoluat de la 12.847 de locuri (inclusiv cu cele de la colegiu) in 1991/1992, la 23.196 in 1996/1997, cand s-au inregistrat cele mai multe, pentru ca apoi numarul locurilor sa scada usor, ajungand in anul universitar 2001/2002 la 14.216.
“La acestea se adauga insa si locurile cu taxa, dar si cele de la Invatamantul Deschis la Distanta (IDD). Numarul studentilor prin colegii si IDD a crescut in ultimul timp, iar in ceea ce priveste facultatile, cele mai solicitate specializari sunt Facultatea de Finante, Contabilitate si Informatica si Comert. Imediat dupa Revolutie, Facultatea de Administratie Publica era foarte solicitata, aveam cate 20 de candidati pe un loc, dar acum s-a redus si la aceasta, la 6-7 candidati pe un loc”, explica prof. univ. dr. Paul Bran, rectorul Academiei de Studii Economice (ASE) din Capitala.
Anual, in toata tara ies de pe bancile scolii peste 20.000 de absolventi ai facultatilor cu profil economic (de stat si particulare). Paul Bran afirma ca in ultimii trei ani s-a putut observa o reducere a numarului de tineri care dau examen de admitere la ASE, unul dintre motive fiind, in opinia sa, faptul ca a scazut si numarul absolventilor de liceu. “Numarul candidatilor pe un loc nu a scazut, este in jur de 6-7, in conditiile in care foarte multi se inscriu la mai multe facultati”, explica Bran.

La ce-ti trebuie o diploma
Daca in cazul facultatilor cu profil economic si juridic, afluxul de tineri s-a mai diminuat, pe partea cealalta, in cazul facultatilor cu profil tehnic, se poate observa o usoara crestere a numarului de tineri care vin aici. Universitatea Politehnica din Bucuresti (UPB) include 12 facultati, care pregatesc ingineri in toate domeniile – electronica, telecomunicatii, transporturi, electrotehnica, energetica etc.
“Nu este o avalansa foarte mare de tineri catre invatamantul tehnic, in mare parte pentru ca nu s-a schimbat inca mentalitatea parintilor si a tinerilor in ceea ce priveste obtinerea unei diplome. In loc ca o diploma sa-ti confere sansa reala de a lucra, la noi inca se mai considera ca singurul scop al acesteia este de a te plasa printre intelectuali si nimic mai mult”, explica prof. dr. ing. Ioan Dumitrache, rectorul UPB.
Dupa ce, imediat dupa 1989, numarul candidatilor la o facultate tehnica a scazut brusc, situatia a inceput sa se redreseze incepand din 1996-1997. In cazul UPB, numarul de candidati pe un loc nu este un criteriu de selectie, pentru ca, asa cum afirma Dumitrache, sunt facultati cu multi candidati pe un loc care, in final, nu-si completeaza locurile, dar si facultati care au putini candidati pe un loc, isi completeaza locurile, iar media cea mai mica de intrare este peste 8.00. “Conteaza nivelul de pregatire a candidatilor, stacheta pe care o fixam noi cand ii examinam, dar si domeniul pe care il aleg. In cazul Facultatii de Automatica si Calculatoare, cererea este foarte mare. Dar la aceasta si la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii se intra cu medii peste 9.00”.
UPB ar putea sa si tripleze numarul de locuri la facultati, dar, asa cum spune rectorul UPB, trebuie sa se tina seama de infrastructura si capacitatea efectiva de scolarizare, dar, mai ales, de faptul ca in economie e nevoie nu numai de ingineri de sistem, de pilda, dar si de ingineri mecanici sau chimisti.

Trei mii de politehnisti pe an
UPB are incheiate parteneriate cu multe firme romanesti si straine, ca Dacia Renault, Automatica, Motorola, IBM, Compaq, Oracle. Acestea fie au creat impreuna cu UPB laboratoare modern echipate unde lucreaza si invata studentii, fie suporta partial cheltuielile unor studenti pentru ca acestia, la absolvire, sa fie angajati direct in cadrul firmelor respective. In ambele cazuri insa, principalul motiv pentru care firmele colaboreaza cu facultatile este intentia de a descoperi din timp tinerii cei mai buni, pentru a-i forma din timp in functie de nevoile firmei respective si pentru ca, la in momentul potrivit, sa le ofere un loc de munca bine platit si cu posibilitati de dezvoltare profesionala cat mai mari.
Dumitrache este insa de parere ca, pe langa avantajul de a pregati studentului un viitor loc de munca, parteneriatul cu firmele poate prezenta si dezavantaje, in cazul in care studentul isi neglijeaza pregatirea scolara de ansamblu in favoarea adaptarii la necesitatile firmei respective. “Vom cere Ministerului Educatiei si Cercetarii sa ne dea autoritatea ca, la angajare, studentul sa primeasca si din partea Universitatii un aviz, pentru ca, la ora actuala se intra intr-un cerc vicios. Si firma si facultatea au de pierdut: firma pentru ca studentul nu mai vine la scoala, deci nu se pregateste indeajuns si va avea in final un nivel de educatie scazut, iar facultatea pentru ca se cheltuie bani pentru scolarizare, iar studentul respectiv nu ajunge la nivelul optim de pregatire”.
UPB intentioneaza ca pe viitor sa dezvolte un program special pentru studentii cei mai buni.  “Cei peste 250 de olimpici care invata in UPB vor avea laboratoare speciale, program special, pregatire speciala”.
Anual, 3.000 de tineri termina UPB.  Dumitrache afirma ca daca macar jumatate dintre acestia ar fi folositi efectiv in industria romaneasca, in zece ani de zile Romania s-ar putea compara cu economiile dezvoltate. “Industria romaneasca se va dezvolta  si va veni momentul cand, daca nu se va face nimic pentru stimularea tinerilor absolventi, fluxul acestora catre alte meleaguri va creste si vom ajunge sa pregatim forta de munca pentru altii, iar noi nu vom reusim sa facem fata necesarului dezvoltarii industriale”, apreciaza Dumitrache.

Conteaza si finantarile de la UE
Ce spun acum angajatorii de ingineri? Companiile autohtone sau multinationale cu activitate in industrie apreciaza, in general, ca perioada cand absolventii de Politehnica paraseau ingineria pentru ziaristica sau comert a cam trecut si ca pe piata cererea de ingineri e o tendinta care se manifesta tot mai clar.
Niculae Constantinescu, directorul general al companiei de constructii de cai ferate CCCF Bucuresti, considera ca economia romaneasca are nevoie de ingineri, mai ales pentru ca in domeniul constructiilor e nevoie de refacerea infrastructurii rutiere si feroviare. “Ca urmare a reabilitarii retelelor de transport se vor dezvolta foarte multe santiere, iar aici e nevoie de tehnicitate, atat in proiectare, consultanta tehnica, cat si in constructii. Inginerii gasesc de lucru in tara si sunt bine platiti, fie ca lucreaza pentru firmele straine de constructii care castiga licitatiile, fie pentru firmele de consultanta care supervizeaza lucrarile”, spune Constantinescu.
In privinta cererii de ingineri de pe piata, si tarile vecine din fostul bloc comunist sunt in aceeasi situatie, considera directorul general al CCCF, pentru ca si acestea sunt tot in curs de restructurare si au primit, ca si Romania, fonduri europene pentru finantarea unora din aceste programe.
CCCF este prima antrepriza romaneasca de lucrari pentru infrastructura transporturilor creata in cadrul administratiei de stat, in 1883, sub numele de Serviciul Lucrari Noi din cadrul Directiei Generale a Cailor Ferate Romane. Compania executa lucrari de constructii, reparatii si modernizari de cai de comunicatii in domeniul cailor ferate, drumuri si poduri, aeroporturi, metrou, drumuri rurale. In 2001, societatea a intregistrat o cifra de afaceri de 3.000 de miliarde de lei, in crestere cu peste 700 de miliarde fata de 2000.

Acum au de unde alege
In domeniul constructiilor, de pilda, se constata acum o criza de ingineri, este de parere Alexandru Dobre, directorul general al grupului de companii care reprezinta in Romania societatea germana Geiger GmbH. “Nu cunosc ingineri constructori pensionari sau in serviciu care sa nu fie foarte solicitati, fie de firme private, fie de firme de consultanta din domeniu. De aproximativ un an si jumatate-doi au aparut foarte multe oportunitati, inginerii au de lucru, mai ales pentru ca cei care vor sa-si construiasca o casa trebuie sa respecte reguli foarte precise si atunci apeleaza la specialisti, la persoane cu experienta”, explica Dobre.
Grupul de companii Geiger GmbH include cinci firme care functioneaza in domeniul constructiilor de drumuri, producerii de emulsii bituminoase si al materialelor de constructii. Cifra de afaceri a grupului a depasit anul trecut 23 de milioane de euro, fata de 21,5 milioane de euro in 2001. Printre lucrarile importante pe care grupul le are in derulare se numara modernizarea drumului national dintre Sighisoara si Targu-Mures sau reabilitarea centrului istoric al orasului Sibiu.
Dobre considera ca inginerii romani din constructii isi gasesc, la ora actuala, de lucru fie in tara, fie in strainatate, in Italia, Germania sau Israel. “Cred ca si in tarile vecine situatia este la fel. Sunt foarte multe firme din Vest care asigura pe anumite proiecte consultanta, sunt platite de statul roman si care folosesc forta de munca romaneasca. De exemplu, o firma din Italia aduce unu-doi ingineri ca sefi ai misiunii, iar in rest valorifica potentialul ingineresc de la noi”, spune Alexandru Dobre.
Directorul general al grupului considera ca scoala romaneasca pregateste ingineri care sunt bine vazuti si recunoscuti in afara. “In acest domeniu nu exista incompatibilitati. Un inginer roman isi poate gasi oricand de lucru in Germania sau Anglia, iar pregatirea lor este la nivelul celor de acolo”.
Directorul general al Honeywell Garrett SRL, Gheorghe Dudau, afirma ca, la ora actuala, personalul tehnic si administrativ reprezinta 65% din totalul angajatilor, iar ca urmare a programelor de dezvoltare, firma va mai angaja pe viitor cel putin 15 ingineri din domeniul mecanic, electronic si aviatie, pe partea de motoare.
“Honeywell are o politica foarte bine pusa la punct in ceea ce priveste pregatirea profesionala. Inginerii nostri fie au fost pregatiti de specialisti din strainatate sau au plecat ei afara, <on the job training>, cum se spune. Avem un centru de formare profesionala la nivel european, iar cele doua metode se practica frecvent”, explica Dudau.
Honeywell Garrett SRL, filiala romaneasca a uneia dintre diviziile grupului industrial american Honeywell, a inregistrat anul trecut exporturi de 74 de milioane de dolari, fata de doua milioane de dolari in 1998. Firma produce in Romania piese si subansamble auto pentru firme din acelasi grup american, iar cifra de afaceri pe 2002 este mai mare cu 85% fata de 2001.
In opinia directorului Honeywell, exista diferente intre tinerii ingineri romani si cei din Vest. Deschiderea mai mare pe care tinerii din Romania o au, cunostintele interdisciplinare mai solide sunt totusi un punct slab cand sunt comparati cu cei din Vest, care sunt specializati si au facut practica intr-un anumit domeniu. “Studentii din Vest fac practica intr-o fabrica minim trei-patru luni in anii terminali de facultate. Cei din Romania au cunostinte mai largi in mai multe domenii, dar duc lipsa de cunostinte specifice si nu sunt pregatiti sa lucreze imediat ce au terminat facultatea”.
Honeywell Garrett va primi anul viitor cativa studenti din Franta care sa faca practica intre trei si sase luni la fabrica din Romania, ca urmare a participarii la un program derulat de Uniunea Europeana, Socrates-Leonardo. De asemenea, firma intentioneaza anul acesta sa incheie un protocol cu UPB, pentru a primi studenti din anii terminali sa faca practica la Honeywell.
Intre Romania si tarile occidentale exista o diferenta incepand chiar cu partea de instruire, spune Dudau. In Franta si Anglia, de exemplu, inginerii care lucreaza in activitatile curente din industrie au terminat o scoala de trei ani si sunt echivalentul subinginerilor de la noi. Cei care au urmat o scoala de specialitate de cinci-sase ani sunt pregatiti pentru functii manageriale sau pentru a lucra in cercetare.
Inginerii romani, in special cei din domeniul mecanicii, cei care au terminat Electronica si Automatica, sunt foarte bine vazuti peste tot in lume, afirma Gheorghe Dudau. “Inainte de Revolutie, inginerii romani erau foarte bine pregatiti. Imediat dupa 1989 a existat o ruptura, cand tinerii au fugit catre alte profesii. Timp de cativa ani, nivelul de pregatire al studentilor si al tinerilor ingineri a scazut, pentru ca, de prin 1997-1998, sa fie iar in crestere. Cred ca de anul acesta vor iesi serii de ingineri cu potential mai mare”.

Cu teoria stau bine, mai ramane practica
Si in partea de vest a tarii a crescut cererea de ingineri, mai ales in domeniul de IT si soft, considera Liana Brasoveanu, Human Resources Manager la Solectron Romania.
Concernul american Solectron, unul din cei mai mari furnizori mondiali de echipamente de telecomunicatii, telefonie, echipamente de procesare date si componente pentru echipamente electrice, a ales in 1998 Timisoara ca locatie pentru noua sa fabrica, datorita calitatii fortei de munca disponibile in zona.
Solectron Romania a inceput cu 20 de ingineri fara experienta in domeniu, care fost instruiti timp de trei luni in strainatate, au invatat totul despre procesul de fabricatie, iar apoi, in functie de necesitati, au fost trimisi la pregatire tot in strainatate, dar in grupuri mai mici, pentru perioade de timp diferite. “Acum avem peste 300 de ingineri care asigura mersul productiei si intretinerea echipamentelor si alti 100 in departamente colaterale. Au fost si situatii cand ingineri straini au venit in Romania pentru a oferi consultanta de specialitate celor de aici, iar in momentul de fata sunt prezente ambele situatii”, afirma Liana Brasoveanu.
Tot ce Solectron produce in Romania este exportat, printre clienti numarandu-se Hewlett-Packard, Philips sau Nokia.
Un loc de munca bine platit, alaturi de posibilitatea perfectionarii profesionale, in cadrul unei companii multinationale pot fi, de obicei, stimulente destul de puternice pentru studentii unei facultati cu profil tehnic. “Companiile multinationale sunt nevoite sa angajeze tineri fara experienta, dar cu potential de dezvoltare profesionala, deoarece lipsesc de pe piata inginerii cu experienta in domeniile tehnicii de varf. Pe langa salarii si traininguri, tinerii sunt atrasi si de posibilitatea de a promova repede in cadrul companiei”.
Tocmai pentru a urmari evolutia viitorilor ingineri, Solectron Romania a amenajat un laborator de calculatoare la Facultatea de Mecanica din cadrul Universitatii Politehnice din Timisoara, unde studentilor li se ofera suport de specialitate, carti, know-how, echipament, material didactic, acces la echipamentele folosite in procesul de productie. Anual, firma primeste studenti in practica si participa la job-shop-uri organizate la Universitatea Politehnica din Timisoara, Iasi, Brasov. “In acest mod contactam tinerii, le prezentam firma si chiar am facut angajari din randul absolventilor”.
Tinerii absolventi ai facultatilor tehnice sunt bine pregatiti din punct de vedere teoretic, dar, afirma Brasoveanu, stau destul de prost la partea cu practica si experienta. “Inginerii romani sunt apreciati; cei care au deja vechime in firma au promovat. Nu sunt domenii in care sa fie ingineri slabi, ci doar lipsiti de experienta”.