Tineretea senectutii

Bine cunoscutele reflectii ale lui Pascal despre om (“Omul este doar o trestie, cea mai firava din natura, dar o trestie care gandeste”) tin sa proclame demnitatea “fiintei ganditoare”, dincolo de durata biologica a acestei fragile existente. De ani de zile sunt insotit in ceasurile “rele” ale orologiului meu tainic de exemplul unor oameni care au fost intelectuali de o mare generozitate si demnitate morala.

Era prin anii ’80, cand l-am primit la rectoratul Universitatii din Cluj pe profesorul Ion Cadariu, venit sa-mi multumeasca, nu fara emotie in glas, pentru ca, pentru intaia oara in cariera lui de universitar, primise un mesaj prilejuit de aniversarea zilei sale de nastere. Am aflat atunci ca facuse cla sele liceale la Moise Nicoara, liceul aradean unde am inceput, mult mai tarziu, ucenicia cartii. La plecare, mi-a lasat intre copertile unui dosar “incercarile” lui literare: un volum cu 13 povestiri si nuvele de Edgar A. Poe, cu o prefata si cu traducerea sa… Descopeream atunci un carturar tanar ca spirit, ca lecturi (comenta traducerile lui Ion Vinea din Edgar Poe). Fostul student al Facultatii de chimie a Universitatii din Cluj, profesorul de mai tarziu al aceleiasi scoli superioare, pleca dintre noi in 1996.
Istoricul David Prodan, membru al Academiei Romane, se autoexilase intr-o “chilie” din cladirea Bibliotecii Academiei din Cluj; se stia ca e cabinetul istoricului, impatimit arhivist, scormonitor de izvoare si de argumente peremptorii pentru istoria Transilvaniei si pentru martirii sai. David Prodan alesese solutia acestui loc inconjurat de elevii si de discipolii sai. Acolo il gaseam intotdeauna si discutiile noastre nu ocoleau circumstantele in care fusese alungat de la cursuri de ciracii unor vanitosi si mult prea lamentabili pseudoistorici, daruiti doar cu harul strategiilor inavuabile.
Marele carturar si-a spus amaraciunea si s-a destainuit in Memoriile sale, aparute sub ingrijirea unui elev devotat, Aurel Radutiu. El ratifica deplin meditatia pascaliana despre om si demnitatea sa; fiul de taran venit la Cluj dupa Unire va deveni un mare istoric. Opera si gandirea sa sunt emblematice: Rascoala lui Horea (scriam candva despre masiva sa lucrare ca este un epos scris cu vocatia unui narator) si Supplex Libellus Valachorum sunt carti fundamentale. Cea de-a doua a reinviat cu un impresionant dramatism destinul tragic al lui Inochentie Micu, personaj demn de o mare creatie narativa. Poate ca, sub semnul sacrificiului prelatului plecat de la Blaj in cautarea drepturilor romanilor ardeleni, mesajul lui Pascal proclama tineretea eterna a spiritului si a valorilor autentice.