TOP GALERII/ Scut sculptat

Admir in Aurel Contras un creator al generatiei mature locuit inca de buna-cuviinta a ruralului profund dintr-o vatra de sat de sub Mesesul Salajului. Artistul a copilarit doar lânga mama, sub Dictatul de la Viena, in satul Catelul românesc din zona Zalaului. Aici s-a intors in anul 2000 cu o retrospectiva oferita Muzeului de arta “Ioan Sima” din Zalau, pe care il va onora din nou cu itinerarea actualei expozitii de la ICR Bucuresti, deschisa din data de 20 ianuarie. In prima tinerete, Contras a lucrat in Banat, a venit apoi la studii de sculptura la Clujul lui Ladea. Mircea Spataru, aproape congener, i-a fost asistent la clasa lui Arthur Vetro. Dupa 1973, cariera lui Aurel Contras se deseneaza la Bucuresti, la inceput printre decorurile Operei, apoi ca restaurator de lemn la Muzeul Satului. In anii ’80, a fost remarcat de mai multe ori la concursul international de la Ravenna, dedicat bronzului pe teme dantesti. Sculptorului Contras i se potriveste cel mai bine verbul “a dramui” atunci cand pune in opera lemnul, lutul modelajului sau piatra de simpozion monumental. Dar si atunci când face sa conlucreze bronzul in chivotul lemnului sau reia, in modelaj, striatiile de pe blocul de piatra. Spatiul iradiant din jurul formelor sale calme e atras de un centru, care, de mai bine de un deceniu, este hotarât de trama crucii. In selectia cu valoare retrospectiva de 30 de piese statuare insotite de desene, prezentata la ICR Bucuresti, trimiterea catre un miez de tâlc arhaic devine impresie dominanta. Din ea se alimenteaza senzatia de reculegere, de impacare cu obârsiile. Sunt Semne pentru arca, Semne pentru parinti, Semne ale inaltarii, Peceti-scut. De doua decenii, retras in atelierul sau, sculptorul a polisat câteva stilizari figurative care se orchestreaza pe un dublu registru: arhaicul si christicul. Cavalerii mai timpurii semnati de Contras sunt acum siluete-lespezi de martiri. Torsurile de bronz ale eroilor sacrificati sunt retezate cu surda indurare. Caci sculptorul nu ataca nelinistit vectorii spatiului, ci ii domoleste cu tactul ordinii intr-un soi de troite fara chip manifest. Scutul cavalerului devine un prapor de lemn, cu patina rafinata si nervura cruciforma. Pe celalalt palier, cel al vitalului hieratizat, putem identifica pasarea, pestii, testoasa. Aceasta din urma se inalta, de pilda, pe piloti fini si lasa proiectia crucii. O ampla troita articulata din 12 tuburi cu taietura poleita sublimeza sirul apostolilor. Ritmurile de crestaturi suitoare sau asizele care descriu arcada apostolilor au o cumpanire judicioasa intre ruptura expresiva si finisaj hieratic. O trama recenta la Contras este cea a arcei si a valului. Sensibilele disimetrii compozitionale pe care le stapâneste sculptorul invoca astfel mai subtil axa zenitala. Expozitia, in sine, emana o pretioasa vechime a materiilor clasice ale sculpturii: lemn, piatra, bronz intr-un acord armonic de buna rânduiala cu cele perene.

AURELIA MOCANU (n. 1957, la Codlea, Brasov). Scoala gimnaziala de arta si liceul de arta din Sibiu. A absolvit Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, sectia de istoria artei-muzeologie, 1981. Expert de arta la Oficiul de Patrimoniu Bucuresti pana in 1989 si actualmente la MCCP. Redactor sef adjunct la revista “Arta”, 1990-1992, 2000-2001. Bursa doctorala la EHSS, Paris, 1993. Premiu pentru experiment literar ASPRo, 2001 pentru volumul “Ibrisim”. Realizator al emisiunii Arte Frumoase de la Radio Romania Cultural din 1995 pana in prezent.