Topul celor mai mari 15 bănci pe 2012

Pe o piață a creditului cuprinsă de letar­gie, băncile care anul trecut au vândut mai multe credite noi decât sumele ram­bur­sate de clienți din împrumu­tu­rile vechi au putut să iasă cu ușurință din rând, înregistrând creșteri vizibile la nivelul cotelor de piață după active.

La nivelul top 10 pe 2012 trei bănci au reușit să câștige câte o jumătate de punct procentual – Banca Transilvania, UniCredit și ING, iar cota CEC a urcat cu 0,4 puncte. Restul jucătorilor și-au ero­dat pozițiile, situația generală de pe piață mar­cată de prăbușirea cererii de credite fiind dublată în majoritatea cazurilor (cu excepția Raiffeisen) de probleme interne ale băncilor în cauză.

BCR nu-și poate pierde prea curând prima po­ziție, însă cota sa de piață a alunecat din nou sub pragul de 20% după zvâcnirile din 2010 și 2011 care este posibil să fi avut un cost prea mare din punc­t de vedere al calității creditelor vândute. Chiar dacă are cele mai mari active, sănătatea aces­tora constituie o mare problemă, având în ve­dere că mai mult de un sfert din credite sunt ne­per­formante. Pierderile de peste 1 mld. lei înre­gis­trate pe 2012 vorbesc de la sine, costul riscului măcinând profitul operațional.

BRD s-a apropiat de pragul de 13%, în patru ani de criză pierzând circa un punct procentual la ni­velul cotei de piață. Inițial 2012 ar fi trebuit să fie anul stopării procesului de erodare din 2010 – 2011 și al adoptării unei atitudini mai ofensive pe piață, însă situația s-a complicat în mod neașteptat, ban­ca încheind anul trecut cu pierderi de 332 mil. lei du­pă ce în primii ani de criză fusese cea mai profitabilă.

Banca Transilvania își consolidează statutul de surpriză pozitivă pe o piață destul de cenușie, jucă­torul din Cluj-Napoca reușind creșteri nota­bi­le ale cotei după active de la un an la altul fără să-și compromită profitul care în 2012 a sărit cu 40%, până la 320 mil. lei. Pe parcursul crizei s-a dovedit a fi cea mai dinamică bancă mare, câștigând două puncte procentuale la cota de piață în perioada 2009 – 2012, de la 5,9% la 8%. Banca a infirmat astfel clișeul privind inerția specifică jucătorilor mari, reușind să profite de oportunitățile create de reducerea activității mai multor competitori străini. Nu în ultimul rând, Banca Transilvania a stârnit în ultimii ani multe ridicări din sprânceană din cauza concurenței căreia îi vine greu să creadă că BT este atât de puțin afectată de costul riscului. BT și-a construit în ani de zile un profil de bancă a an­tre­prenorilor, însă marea majoritate a ban­che­rilor se plâng tocmai de segmentul IMM-urilor care le dă mari dureri de cap din cauza neperfor­ma­ntelor. Până una-alta, rezultatele financiare ale BT sugerează că banca a reușit să atragă un anu­me tip de clientelă și să creeze un anume gen de relație cu clienții care să o ferească de explozia cre­ditelor neperformante. BT a raportat pe 2012 o rată a neperformantelor de 11,3%, în timp ce me­dia sistemului a sărit de 18%.

Banca de stat CEC Bank nu a reușit o perfor­man­ță similară în pofida așteptărilor mari de la înce­putul crizei. Cota sa de piață după active a cres­cut cu numai un punct procentual față de 2009, trecând totuși de 7% comparativ cu 4,3% în 2007, când băncile străine pompau masiv fonduri pe piață. CEC se situează astfel pe locul pa­tru, la distanță în urma BT. În plus, struc­tura activelor sale înregistrează o pondere mare a titlurilor de stat (circa o treime pe datele din 2011), deși ar fi fost de dorit ca ban­ca să împingă mai mult pe zona de creditare. Pe parcursul crizei oficialii CEC au reclamat necesitatea unor injecții de capital din partea acționarului unic – statul, însă în ciuda unor tentative Ministerul Finanțelor nu a reușit să găsească o soluție astfel încât o majorare de capital mai importantă să nu fie tratată de Comisia Europeană ca ajutor de stat.

UniCredit Țiriac Bank a făcut rocada cu Raif­fei­sen și a trecut astfel pe locul cinci, apropiindu-se pen­tru prima dată de pragul de 7% cotă de piață. Italo-austriecii au câștigat pe parcursul crizei aproa­pe un punct procentual, fiind printre puținii care au raportat creșteri anuale de două cifre ale soldu­lui creditelor – dinamică susținută de seg­men­tul corporate. Pe nouă luni din 2012 UniCredit înregistra o majorare cu circa 14% a volu­mului creditelor din bilanț în contextul unei piețe stagnante. De asemenea, banca s-a menținut în jumătatea profitabilă a sistemului, chiar dacă în primele două trimestre ale anului trecut costul riscului devenise foarte vizibil și probabil s-a făcut din nou remarcat în T4 după cum s-a văzut per an­samblul pieței.

Austriecii de la Raif­feisen spun de doi ani că sunt în po­zi­ția de a-și crește cota de pia­ță, fiind dispuși inclusiv să contemple oportuni­tăți de achizi­ție. Și totuși 2012 mar­chea­ză o scăde­re până la 6,5%. Raif­feisen este una dintre puținele bănci care au tras frâna expan­siu­nii încă dinainte ca piața să fie lo­vită de criză, aplecân­du-se mai mult spre corectarea pro­blemelor de efi­ciență. Și, ca atare, re­zultatele din ulti­mul an au confirmat ca pre­ocu­pare princi­pa­lă salvgardarea profitabilității, Raif­fei­sen po­zi­țio­nându-se în cursul anului trecut drept cea mai pro­fitabilă instituție de credit. Pe de altă parte, sol­dul creditelor originate în România con­semna o scă­dere de 4,3% după primele nouă luni din 2012, ceea ce susține imaginea de erodare a cotei după active. Banca se situează însă peste cota din 2009.

Pe locul șapte sunt austriecii de la Volksbank ca­re continuă eforturile de restructurare și chiar dacă au reluat creditul de retail după o perioadă de suspendare, acum sunt mai preocupați de atra­ge­rea de resurse locale care să le mai echilibreze bilanțul.

ING Bank a ajuns pe poziția a opta, câștigând în ultimii ani peste un punct procentual la cota de piață față de 2009. Olandezii au avut o abordare mai brutală la începutul crizei, trecând rapid la o selecție a clienților și chiar la măsuri dure de restructurare și executare, însă provizionarea timpurie le-a permis apoi să continue să-și crească bilanțul și să-și desăvârșească mult-visatul statut de bancă universală. În 2012 ING și-a majorat cota de piață cu o jumătate de punct, până la 4,5% și ar putea trece în mod natural înaintea Volksbank. Depășirea pragului de 4% era crucială din punctul de vedere al masei critice necesare pentru asigurarea unei baze de venituri îndestulătoare.

Olandezii și-au revizuit anul trecut portofoliul local de business, renunțând la brokerajul bursier și la leasing, iar la Amsterdam se decid noi măsuri de restructurare și reorganizare ca răspuns la presiunile generate de criză.

Ultimele două poziții din top 10 sunt ocupate de grecii de la Alpha Bank și Bancpost. Așa cum era de așteptat, cele două bănci au tot coborât, Alpha pierzând circa două puncte procentuale față de 2009. Totuși, ambele instituții de credit au reușit să traverseze cele mai dure episoade care au zdruncinat Grecia fără să se transforme în probleme critice pentru sistemul bancar românesc. Acționarii au răspuns solicitărilor BNR de majorare a capitalului menținând rate de solvabilitate peste medie și nu s-au repezit să ceară rambursarea liniilor de finanțare. Cel mai important – ambele bănci au reușit să evite o hemoragie dramatică a depozitelor, Bancpost devenind un model de stabilitate a resurselor atrase de la clienți chiar și cu costul unor dobânzi împovărătoare.

Până la locul 15 nu apar mari surprize. Garanti are cel mai mare potențial de a continua să urce în clasament, inclusiv pe seama deschiderii față de potențiale achiziții. Britanicii de la RBS au dispărut din top 15 și probabil vor aluneca și mai mult după ce vor vinde portofoliul de retail. Au intrat în locul lor turcii de la Credit Europe.

Bancpost + Banca Românească = 5,2% din piață

Pe baza cotelor de piață de la sfârșitul lui 2012, fuziunea greacă dintre Bancpost (Eurobank) și Banca Românească (NBG) va conduce la formarea unei bănci cu o cotă de piață de 5,2% care i-ar permite să se situeze pe poziția a șaptea în clasamentul activelor. Altfel ar fi stat lucrurile dacă Alpha Bank s-ar fi înțeles cu Eurobank în 2011 pentru că atunci ar fi rezultat pe piața locală un jucător care s-ar fi bătut pentru locul al treilea. De data aceasta fuziunea dintre NBG și Eurobank este certă, NBG asigurându-și circa 85% din capitalul acționarului majoritar al Bancpost.

Bancpost a pierdut constant cotă de piață de la începutul crizei pe fondul tensiunilor extreme prin care a trecut Grecia, cota de 3,3% de la sfârșitul lui 2012 fiind cu peste un punct mai mică decât în 2009. Totuși banca nu era în pericol să iasă din top 10, în condițiile în care și următoarea clasată, Piraeus Bank, alunecă, ajungând la 2,1%. Banca Românească – viitoarea parteneră de fuziune a Bancpost – a intrat sub pragul de 2%, fiind puternic amenințată de turcii de la Garanti care au venit tare din urmă în ultimii ani.

Surse bancare afirmă că procedurile legate de fuziunea greacă s-ar putea prelungi pe piața românească până anul viitor. Deocamdată nu există un calendar public nici măcar pentru băncile din Grecia. O problemă distinctă pentru unirea Bancpost cu Banca Românească ar ține de sistemele informatice care diferă semnificativ și care necesită astfel soluții mai complexe pentru compatibilizare.