Versiunea completă
Business Internaţional

Topul celor mai „scumpe“ acțiuni de pe Bursă

SIF Oltenia (SIF5), Banca Transilvania (TLV) și Zentiva București (SCD) se numără în prezent printre cele mai „scumpe“ acțiuni de pe Bursă din punctul de vedere al sumelor minime pe care investitorii le pot plasa într-o tranzacție pentru achiziționarea unui pachet de acțiuni.

Andrei Chirileasa · 25 aprilie 2011 · 6 min de citit

Deși o acțiune SIF Oltenia (SIF5) este cotată în prezent la circa 1,57 de lei, adică la prețul unei pâini, suma minimă pe care un investitor o poate plasa în acțiuni SIF5 se ridică la aproape 800 de lei.

În schimb, acțiunile Transgaz Me­diaș (TGN), care au cel mai mare preț de pe Bursă (265 de lei/acțiune, adică aproape cât întreținerea la un apar­ta­ment de două camere într-o lună de iarnă), cer o investiție de aproa­pe trei ori mai mică din partea inves­titorilor decât în cazul SIF5.

Cum se explică acest paradox?

Acțiunile listate la Bursa de Valori București (BVB) se tranzacționează în blocuri sau pachete de acțiuni minime, care variază de la o acțiune la alta. Blocul de tranzacționare minim în cazul celor mai multe companii listate este de 500 de acțiuni. Astfel, un investitor nu poa­te cum­păra la o tran­zacție mai puțin de 500 de acțiuni la SIF Oltenia sau la celelalte SIF-uri. Ace­lași bloc mi­nim se aplică și în cazul Băncii Transil­vania (TLV), al Petrom (SNP), al Broker Cluj (BRK) sau al Biofarm București (BIO).

Orice tranzacție cu aceste acțiuni pe piața “regular”, adică pe piața unde acestea se cotează oficial, trebuie să cuprin­dă un număr de acțiuni care să fie multiplu al blocului minim de tranzacționare (în acest caz 500, 1.000, 1.500 de acțiuni și așa mai departe).

Pe Bursă se pot tranzacționa și pachete mai mici decât blocul minim, însă tranzacțiile se realizează pe segmentul “odd lot”, unde prețurile sunt de regulă mai mici decât pe piața “regular”, iar în general pentru in­ves­titori nu este posibil decât să vândă pe acest segment, nu și să cumpere.

Prin excepție, Bursa de Valori poate stabili ca blocul minim de acțiuni tran­zacționate pe piața “regular” în ca­zul unui emitent să fie mai mic, în func­ție de prețul acțiunii, pentru a face ca acestea să fie mai accesibile pentru investitori. Din acest motiv, blocul minim pentru acțiunile Transgaz, de exemplu, este de o acțiune, având în vedere că prețul unei singure acțiuni este foarte mare. Dacă blocul minim în cazul Transgaz ar fi de 500 de acțiuni, ca la SIF-uri, atunci investiția minimă ar urca la peste 130.000 de lei, sumă pe care puțini investitori și-ar putea-o permite.

Și în cazul acțiunilor BVB blocul de tranzacționare minim este de o acțiune. Astfel, deși prețul unei acțiuni BVB este printre cele mai mari de pe piață, de circa 42 de lei (echivalentul a patru pachete de țigări), valoarea minimă a unei investiții în acțiuni BVB este printre cele mai mici de pe Bursă.

Alte excepții sunt Transelectrica (TEL) și BRD, care se tranzacționează în blocuri minime de câte 10 acțiuni, în timp ce la Alro (ALR) blocul minim este de 100 de acțiuni. Astfel, investiția minimă în acțiuni BRD este de 147 de lei, la un preț al acțiunii de 14,7 lei, în timp ce la Alro este de 402 lei, la un preț de 4,02 lei.

Și titlurile Fondului Proprietatea (FP) se tranzacționează în blocuri de minimum 100, deși prețul acțiunii FP este de circa 0,58 lei, de trei ori mai mic decât la SIF Oltenia. Astfel, investiția minimă pentru achiziția de acțiuni FP este de 58 de lei, de 13 ori mai mică decât în cazul SIF5 și de 5 ori mai mică decât pentru acțiunile Antibiotice Iași (ATB), al căror preț este foarte apropiat pe Bursă de cel al FP.

Bursa poate revizui la anumite intervale de timp blocul minim de ac­țiuni în cazul unor emitenți, dacă prețul de tranzacționare variază foarte mult pe Bursă, sau dacă societatea realizează consolidări ale valorii nominale a ac­țiunilor (din mai multe acțiuni cu o va­loa­re mai mică face una singură cu o valoare mai mare), pentru ca suma minimă de inves­tit să nu devină inac­ce­sibilă pentru cei mai mulți dintre in­vestitori.

Astfel, dacă prețul acțiunilor SIF5, de exem­plu, ar ajunge la 15 lei, Bursa ar putea de­cide reducerea blo­cu­lui minim de tranzac­țio­nare, pentru că in­ves­tiția minimă ar urca la 7.500 de lei (cam cât salariul pe o lună al președintelui României).

Cele mai “scumpe”

Acțiunile pentru care investitorii trebuie să aloce în prezent cea mai mare sumă de bani pentru o achiziție minimă sunt în prezent cele ale producătorului de mașini și echipamente pentru construcții Comelf Bistrița (CMF), pentru care investiția minimă este de 1.300 de lei (317 euro), adică circa două salarii minime pe economie.

Acțiunile companiei de servicii petroliere Energopetrol Câmpina (ENP) sunt pe locul al doilea în top, cu o investiție minimă de aproape 800 de lei.

Spre deosebire de SIF-uri, aceste două companii au capitalizări mult mai mici și o lichiditate redusă pe Bursă, în condițiile în care numărul de tranzacții este mic.

Fiecare dintre aceste companii a avut un rulaj de circa 30.000 de lei de la începutul anului, interesul redus putând fi explicat, într-o oarecare măsură, și prin valoarea ridicată a investiției necesare.

Pe piața RASDAQ, cele mai “scumpe” acțiuni aparțin producă­to­rului de utilaje petroliere UPET Târ­go­viște, cu o investiție minimă de 1.050 de lei, urmate de titlurile Unirea Shopping Center (SCDM) și de cele ale pro­ducătorului de cabluri electrice Iproeb Bistrița (IPRU), cu investiții de peste 800 de lei.

Cele mai “ieftine”

La polul opus, cele mai “ieftine” acțiuni de pe Bursă sunt în prezent titlurile producătorului de îngrășăminte chimice Amonil Slobozia (AMO), cu o investiție minimă de 7,4 lei.

Deși se tranzacționează în blocuri de minimum 500, titlurile Amonil au de departe cel mai mic preț, de 0,0147 lei, de 48 de ori mai mic decât cotația Azomureș Târgu Mureș (AZO), celălalt producător de îngrășăminte listat la Bursă.

Titlurile companiei de construcții Concefa Sibiu (COFI) și cele ale pro­du­cătorului de profile din aluminiu Alumil Rom industry (ALU) nu ne­cesită nici ele investiții mai mari decât prețul unei shaorma (circa 14 lei).

Pe RASDAQ e și mai puțin costisitor să devii acționar într-o companie.

De exemplu, cu 1 leu (prețul unei pâini) un investitor poate cumpăra câte o acțiune la compania de transporturi Bat Mediaș (BAME) și la pro­du­cătorul de transformatoare electrice Retrasib Sibiu (RTRA), controlat de familia Buzoianu, iar cu încă 0,6 lei poate deveni acționar și la compania de construcții Comnord București (COSC) a lui Sorin Crețeanu.

Care ar fi avantajele unor astfel de investiții? Din punctul de vedere finan­ciar, cu siguranță foarte mici. Acțiunea Comnord ar trebui să se tripleze pentru ca investitorul care a cumpărat-o să câștige 1,2 lei (adică bani de-o pâine).

În schimb, acea acțiune dă dreptul posesorului să participe la Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), să adreseze întrebări Consiliului de Administrație cu privire la rezultatele financiare și chiar să participe la luarea deciziilor, chiar dacă o acțiune nu-i conferă o influență prea mare.

Citește și