Tot îmi spun/ de Corneliu Antoniu

Tot îmi spun: uită de tine,

Uită de tine, mai ales de tine.

Noaptea crește alături de cuvinte

Și alături de lucruri

Și alături de numele lor.

Noaptea și cuvintele cresc în pădure

Pădurea e plină de lumânări ca un templu

Sufletul meu se ridică din ele

Ca luna

Tot îmi spun: uită de tine,

Uită de tine, mai ales de tine,

La ușă cineva bate cu inima,

La ușă cineva bate cu inima.

Din volumul de debut – „Ascunsa ninsoare”, ed. Cartea Românească, 1978

Corneliu Antoniu s-a născut la Craiova, în 1940, din părinți bucovineni. Are o biografie de haiduc frumos, care a luat de la sine și a împărțit la alții. A „prestat” , printre altele, ca șef de stație meteo, maistru instructor, diriginte de  șantier, salahor, director de cinematograf.

A debutat editorial în 1978, cu volumul „Ascunsa ninsoare”,  la editura Cartea Românească.

În 1987 s-a făcut grevist al foamei pentru drepturile omului. Pentru aceasta a fost recompensat cu o ședere all inclusive în beciurile regimului. Când a fost slobozit n-a mai avut drept de muncă. Prin urmare, în 1990, a cerut azil politic în Belgia, de unde s-a întors (numai el știe de ce) în 1996.

În 1997 a fondat, la Galați, revista literară „Antares”, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România.  În același an a instituit „Ordinul Internațional al Cavalerilor Danubieni.  Este director al Festivalului Internațional de Literatură „Serile Revistei Antares” (s-au desfășurat până acum XVII ediții) și director executiv al Fundației și al editurii Antares.

Licențiat în filosofie al Universității „Dunărea de Jos”, Galați; decorat cu Meritul Cultural în rang de Cavaler; Cetățean de onoare al municipiului Galați.

După volumul de debut, a mai publicat: „Supunerile”, editura Eminescu,1982; „Fluturele de diamant”, editura Cartea Românească, 1986; „Amintiri din Pădurile de Miconia”, editura Eminescu, 1991; „Adio KAP-BLANK” – roman, editura Galateea, 1996; „fructedemare@yahoo.rom”, editura Antares, 2010; „Strada portului”, editura Tipo Moldova, 2011; „Obiecte de inventar”, editura Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, 2012.

Mărturisesc față de Corneliu Antoniu (omul-poet) o fulgerătoare și fierbinte (tomnatică, asta e…) dragoste. Iar aceasta nu se măsoară nici cu ceasul, nici cu anii. Drept pentru care n-am să spun că mâine Corneliu Antoniu împlinește 75 de ani. Am să spun că mâine, 31 octombrie, s-a născut Corneliu Antoniu. Rămâi cum ești, prietene, și îngăduie-le celor din preajmă să se bucure, în continuare, de tine și de poezia ta. Îmbrățișare! (Lucian Vasilescu)