TRADUCERI / O capodopera – Omul fara insusiri

 
Robert (Edler von) Musil (1880-1942), nascut la Klagenfurt, in Austria, intr-o familie cu ascendenta nobiliara, a urmat Academia Tehnica Militara, dar a abandonat cariera armelor si s-a orientat spre stiinta si filosofie. In 1908 a obtinut un doctorat in epistemologie la Universitatea din Berlin, dar a renuntat si la cariera universitara, dedicadu-se scrisului. A scris insa putin, chiar daca a fost extrem de apreciat. Primul volum din Omul fara insusiri, aparut in 1930, a avut un succes coplesitor. Urmatorul insa, publicat dupa ascensiunea nazismului, a fost ignorat, iar in 1938 scriitorul, coplesit si de dificultati materiale, a emigrat in Elvetia. A murit inainte de a-si vedea incheiata capodopera, socotita unul dintre cele mai bune romane ale secolului XX, o carte fara comparatie in literatura mondiala. In plus, o carte greu de rezumat. Si greu de citit.
Actiunea este plasata in Viena, in perioada imediat anterioara izbucnirii Primului Razboi Mondial, cand la putere era imparatul Franz Iosif, in varsta de 83 de ani. In 1918 ar fi implinit 70 de ani de domnie (dar la acel moment suveranul va fi mort de doi ani si imperiul se va fi prabusit). In aceeasi perioada, Germania proiecta sarbatorirea a 30 de ani de la incoronarea imparatului Wilhelm al II-lea. Diriguitorii monarhiei austriece vor cu tot dinadinsul sa-l eclipseze pe concurentul nonagenarului lor simbol si prima parte a romanului are ca subiect stradania lor caraghioasa de a inventa o idee majora care sa ilustreze succesul national si european. Cei care pun la cale evenimentul vor sa se foloseasca de capacitatile intelectuale recunoscute ale tanarului Ulrich. Cartea il are in centru pe acest Ulrich, un matematician a carui atitudine pasiva si indiferenta fata de viata a fost considerata simptomatica pentru momentul istoric al declinului utopiei imperiale austriece. „Personala solutie a lui Ulrich este de a nu solutiona nimic. Eroul titular al romanului este un antierou. Ca Musil, se pregatise si el pentru o profesie, nu intamplator aceea de matematician, dar si el o abandonase de dragul altei <<neprofesii>>: in favoarea contemplarii a tot ce se petrece in jur, a tuturor celor care se agita nespus pentru lucruri fara sens si rost. El a decis de buna voie sa fie <<omul fara insusiri>>, anume spre a putea fi receptacolul nepartizan, interesat si dezinteresat in egala masura, al tuturor insusirilor, fie ele bune sau rele.” (Ion Ianosi)
In spiritul marelui roman realist, intentia lui Musil este de a realiza o ampla fresca sociala, cuprinzand categoriile cele mai reprezentative – de la membri ai inaltei societati a timpului, pana la elemente ale lumii interlope – si tipuri morale si psihologice de o mare varietate. Contextul istoric, marcat de tensiunea dintre constiinta unui declin inevitabil si delirul grandorii, isi pune amprenta asupra personajelor: fapturi nevrotice sau de­-a dreptul demente, cu o sexualitate devianta (ultima parte a romanului este dominata de relatia incestuoasa a lui Ulrich cu sora lui, Agathe), vestigii ale unei epoci pe cale de a se stinge. Pana la urma, cum remarcau exegetii germani, ceea ce il intereseaza pe Musil ca reprezentand corpul concret al roamnului nu este un complex de intamplari, ci un complex de semnificatii.
 

„Omul fara insusiri este una dintre acele carti ce nu pot lipsi din nici o biblioteca, daraminte de pe o piata de carte. Consideram reeditarea ei mai mult un act de cultura decat unul comercial. Tocmai de aceea, la pregatirea acestei noi editii s-a lucrat mai bine de un an si jumatate”, a declarat Bogdan-Alexandru Stanescu, coordonatorul colectiei Biblioteca Polirom.

Performanta traducatorului Mircea Ivanescu a fost semnalata de toti bunii cunoscatori ai limbii si literaturii germane. Dupa Faulkner si Joyce, talmacirea in romaneste a cartii fundamentale a lui Robert Musil i-a adus elogii rar intalnite. „Pentru cititorul roman – scria in 1996 Ion Ianosi – Omul fara insusiri va echivala de-acum inainte cu Robert Musil si cu Mircea Ivanescu.”

______
*Robert Musil – Omul fara insusiri, 2 volume. Traducere din limba germana de Mircea Ivanescu. Editie revazuta si ingrijita de Monica-Maria Aldea. Editura Polirom, colectia Biblioteca Polirom, coordonata de Bogdan Alexandru Stanescu