TRADUCERI/ Tigrul alb sau cum e sa nu fii servitor

Este povestea unui tanar indian, dar si a Indiei contemporane, descrise atat de veridic, cum putine alte carti au reusit. Cartea este o serie de sapte lungi scrisori, scrise de povestitor in sapte nopti, catre premierul Chinei care urmeaza sa faca o vizita intr-un stat indian unde, potrivit radioului, “vrea sa afle adevarul despre Bangalore si sa auda direct de la antreprenorii indieni povestirile lor de succes.” Or, eroul (si povestitorul) este unul “dintre cei mai de succes oameni de afaceri, desi, probabil, cel mai putin cunoscut”. Pentru ca, vom afla pe parcurs, succesul sau s-a construit printr-o crima, dar care nu difera decat foarte putin in modul in care a fost facuta de punctele de plecare ale multor altor averi si succese. Foarte pe scurt, romanul este povestea ascensiunii unui tanar sarac dintr-un sat din nordul Indiei care vrea sa invete si nu fuge de scoala, suporta umilinte nenumarate ca sa deprinda o meserie (si sa nu ramana un “paianjen uman” la ceainarie, precum confratii sai), ajunge soferul bun la toate al unor magnati locali, pleaca la New Delhi impreuna cu acestia, isi ucide stapanul si cu banii pe care ii fura isi deschide o afacere de taximetrie. Tanarul va proceda exact cum invatase de la stapan, va mitui pentru orice pe oricine si va razbate. Nu va fi prins, pentru ca in India contemporana, indiferenta si corupta, nimeni dintre cei care au bani si mituiesc pe cine trebuie nu este prins. Imaginea Indiei descrise de Aravind Adiga e uimitoare: o tara de semidocti, pentru ca nu li se permite niciodata sa termine scoala; coplesita de depravare si coruptie; in care castele vechi au fost inlocuite doar cu doua: Cei cu Burta Mare si Cei cu Burta Mica; in care exista trei boli: febra tifoida, holera si febra alegerilor, care sunt castigate intotdeauna prin coruptie cumplita si inselatorie (e aiuritor fragmentul in care un cetatean merge dimineata in ziua alegerilor la sectia de votare unde deja se facea procesul verbal de prezenta suta la suta si de voturi suta la suta pentru un anume candidat, e oprit de politie si batut pana la moarte pentru indrazneala lui – iar asta intr-o tara care se mandreste mai mult decat orice cu democratia ei!). Povestitorul intelege, in timp, ca “istoria lumii este de fapt istoria a zece mii de ani de razboi intre mintile saracilor si cele ale bogatilor. Fiecare parte incearca sa o traga pe sfoara pe cealalta. Asa se intampla de cand lumea si pamantul. Saracii castiga cateva batalii (fac pipi in ghivecele cu flori, mai dau cate un picior cainilor de companie etc), dar bogatii tot castiga raazboiul de zece mii de ani.” Povestitorul isi spunea de mic Tigrul alb, animalul cel mai rar din jungla, care apare o data la o generatie. Romanul fiind in parte si cu tenta politista, nu trebuie sa dezvaluim chiar intreaga trama. Important este insa ca, prin tot ce a facut, eroul a ajuns sa se simta liber, om si nu sclav, vazator si nu orb, incat nici nu mai conteaza daca va fi prins vreodata: “E posibil sa fiu prins oricand. Chestia asta nu se termina niciodata in India. Poti sa dai politiei toate plicurile maro si gentile rosii din lume, tot e posibil sa-ti faca de petrecanie la un moment dat. (…) Totusi, chiar daca m-ar azvarli la inchisoare si alti prizonieri mi-ar trage-o, chiar daca m-ar pune sa urc scarile de lemn pana la streang, nu o sa regret niciodata noaptea aceea in Delhi, in care i-am taiat gatul stapanului meu. O sa spun ca a meritat tot efortul, pentru a sti, macar pentru o zi, macar pentru o ora sau un minut, cum e sa nu fii servitor.” Formidabila carte!

*) Aravind Adiga, “Tigrul alb”, Editura RAO. Traducere din limba engleza de Irina Iacobescu.