Translation Café cu Nicolae Prelipceanu/ de Ziarul de duminică

Sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council,  Institutul Cultural Român și ambasada Irlandei a apărut No 148 al revistei online Translation Café  cu Poezii de Nicolae Prelipceanu.

Poet și prozator român, este membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 2013 acestuia i–a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” —  Opera Omnia. Poeziile din acest număr au fost traduse în limba engleză de masteranzi ai programului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan (MTTLC) – Mădălina Bănucu și Adrian Bucur

Translation Café  No 148 poate fi consultată și descărcată din acest adresa de internet:  http://revista.mttlc.ro/

Iată o mostră:

un poet bătrân

un poet bătrân nu mai face doi bani

a încetat să mai scrie întruna sigur de el

i s-au rărit cuvintele ca și părul

dar tot mai încearcă să țină pasul cu sine însuși

cel din anii tinereții

mai merge la iași urcă pe copou

să se uite degeaba la teiul lui eminescu

și gâfâie mai tare decât altădată urcând

că aici nu-i marea egee nici mediterana

unde mai înaintează cu oarecare ușurință

dar nici acolo ca altădată de la doi mai la vama veche

lumea nu-l mai observă și bine face

altul la rând i se strigă

atunci când încearcă să se strecoare printre cei vii

un poet bătrân e un nimeni care mai crede că este

o amintire din propria lui preistorie

un fel de făt nenăscut fantomatic

o liniște-n juru-i se-așterne

an old poet

an old poet is no longer worth much

he’s stopped writing incessantly sure of himself

his words have thinned like his hair

but he still tries to keep up with himself

the one from his youth

he still goes to iași climbs copou

to uselessly look at eminescu’s linden tree

and he pants harder than he used to climbing

for this is not the aegean sea nor the mediterranean

where he moves along with some ease

but not even there as before from may 2nd to vama veche

people don’t notice him anymore and good on them

next in line they shout to him

when he tries to creep in among the living

an old poet is a nobody who still believes he is

a memory of his own prehistory

a sort of ghostly unborn fetus

a silence settles around him