Transparente: Simona Gocan

Absolventa a Sectiei de Fotografie a Universitatii de Arte si Design din Cluj-Napoca, Simona Gocan (n. 1975, Cluj-Napoca) s-a facut remarcata nu numai ca fotograf, ci si ca pictorita. Alaturi de aceste doua domenii complementare carora le acorda o egala atentie, biografia sa include un stagiu de pregatire in scenografie si lightning design la Teatro alla Scala, Milano (1999-2001), experienta cu valoroase consecinte in planul viziunii sale artistice.

Prin tematica abordata, lucrarile Simonei Gocan suscita conexiuni involuntare cu zona picturii intimiste din preajma lui 1900: anumite interioare ale lui G. Marculescu (daca avem in vedere spatiul romanesc) sau pictura lui Eugene Carriere, evocate de transparentele si lumina difuza a acestor lucrari, sunt doar doua repere ce pot fi aduse in discutie. Comparatiile nu pot merge insa dincolo de aceste semnalari generice; desi aparent imaginile sale traiesc in descendenta simbolismului, prin limbaj, pictura Simonei Gocan, cu alunecarile ei spre un abstractionism (compozit) lirico-geometric cu notatii vag descriptive (Gradina mea frumoasa, Mireasa, u/p, 2006, Sfarsitul monologului, 2006; Ultimul gand, u/p, 2006), se racordeaza la prezent. Stimulata in egala masura de experientele din zona fotografiei (seria de nuduri) si a luminii de scena, pictura artistei aduce in prim-plan calitatile fluide ale materiei descompuse de lumina, transparenta delicata a culorii. Imaginea este transferata intr-un registru ireal al lumii interioare, al solilocviilor. Tema visului a constituit o preocupare de durata concretizata de-a lungul anilor in trei proiecte expozitionale: un prim pas in aceasta directie l-a constituit cea din 1997 (anul terminarii facultatii) deschisa la Galeria Atash din orasul natal, urmat apoi de doua reveniri, ambele sub titlul Omagiul lui Morfeu (Accademia di Romania 1999 si Galeria Vento d’Arte, Milano, 2002).
Lucrarile de pictura si fotografie de data recenta continua sa puna in evidenta gustul pentru un abstractionism ambigu: (de)focalizari si decupaje vin sa sa disloce sensul descriptiv al motivului – Cautandu-te (fotografie digitala, 2007), Ochiul melancolic (u/p, 2006).