Trei fețe ale femeii

Numele scriitoarei Zeruya Shalev a depășit granițele Israelului, romanul care a consacrat-o – “Viața amoroasă” (1997) încununat cu trei premii în propria țară (Cartea de Aur, Cartea de Platină și ACUM) i-a adus și dublă recunoaștere în spațiul cultural german – ecranizare de succes în regia Mariei Schrader și plasarea pe lista din prestigioasa revistă Der Spiegel cuprinzând cele mai bune douăzeci de romane din ultimii patruzeci de ani, alături de Saul Bellow, J.M. Coetzee și Philip Roth.
Și celelalte două romane care compun o originala trilogie au devenit bestseller, traduse în peste 20 de țări și distinse cu premii literare: Corine – Germania, 2001, Amphi – Franța, 2003 și Wizo – Franța, 2007. “Thera” încheie publicarea în limba română a trilogiei ale cărei romane au apărut, în altă ordine decât edițiile originale: “Viața amoroasă” (Editura Humanitas fiction, 2009) și “Soț și soție” (Editura Polirom, 2008), ambele traduse din ebraică de Ioana Petridean.
Cum se explică succesul de public al unei romanciere cu un stil dens și întortocheat, care mizează pe analiza psihologică, făcută într-o manieră surprinzător de alertă, încât cititorul o urmărește cu sufletul la gură? Zeruya Shalev scrie despre condiția femeii și alegerile pe care le face, despre trei fețe pe care le arată ori ascunde celorlalți și uneori și sieși: fiică, soție și mamă. De aceea trilogia s-ar putea numi “trilogia cuplului” sau “căutarea de sine” ori pur și simplu trilogia fețelor feminine
Fiecare chip are distorsiuni și ambiguități, din contradicții și tentative de armonizare vine tensiunea uluitoare ce definește personajele feminine aflate în centrul fiecărui roman. În toate o tânără femeie căsătorită se desparte de un soț pe care l-a iubit și încearcă să afle ce o nemulțumește, ce își dorește cu adevărat, cine este ea în raport cu ființele apropiate, fie părinți, soț ori alt bărbat, copil.
În “Viața amoroasă” chipul dominant este al fiicei, trecutul părinților oferă cheia căutării ei din prezent. În “Soț și soție” domină ipostaza de soție, iar în “Thera” cea maternă are o maximă pregnanță. Cele trei romane au epică și personaje diferite, totuși unitatea le-o dă problematica și experiențele comune trăite de personajele principale: drama copilăriei cu părinți acaparați de propriile ambiții ori suferințe, iubirea și căsătoria ca refugiu salvator, criza intervenind în viața cuplului și mai ales nevoia căutării de sine.
“Thera” are ca personaj feminin pe Ella Müller care se decide să divorțeze, deși toți cei din jur nu înțeleg hotărârea ei, o avertizează asupra urmărilor: părinții, soțul însuși, cunoscuți ori prieteni ai familiei. Singura persoană care crede că nemulțumirea ei este una profundă și încă neclarificată față de sine are profesia de psiholog. Drama ei se naște din schimbările pe care le aduce copilul în viața cuplului: ca mamă, Ella își centrează atenția asupra fiului, frustrările bărbatului sporesc și se resimt tot mai puternic.
Dar, odată ajunsă într-un asemenea punct critic, Ella începe să-și analizeze căsnicia și toate întâmplările care au adus-o până aici, de la iubirea adolescentină cu tentă funebră la pasiunea pentru arheologie. Simultan, constată cât de greu acceptă ea însăși urmările: fiul ei trăiește două vieți, una cu mama, alta cu tatăl lui, fiecare incompletă, fiindcă îl vrea și pe celălalt alături. Întâmplările se precipită: la grădinița fiului cunoaște alt cuplu și se petrec interferențe care duc la altă despărțire, alte frământări, altă iubire.
Zeruya Shalev scrie un roman al complicatei condiții feminine, unul al cuplului și al vieții de familie, construind totodată un subtil roman mitic dintr-un puzzle de referințe biblice și istorice despre Thera, cetatea distrusă, și impactul avut asupra Egiptului și a poporului evreu. Cititorul va pendula între cele două arheologii, una ține de straturile civilizațiilor și tainele trecutului, alta de sondarea sufletului și de misterele ce determină alegeri, fiecare oferindu-i surpriză peste surpriză.

Zeruya Shalev, “Thera”, traducere din limba ebraică și note de Any Shilon, Editura Polirom, 2010; 574 pag.

ELISABETA LĂSCONI, eseist și critic literar. Absolventă a filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă, oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul bănățean”, Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.