Trei luni de la câștigarea alegerilor de către USL. Ce s-a realizat din programul de guvernare

La trei luni de la victoria în alegerile legislative din 9 decembrie și la 10 luni de la preluarea efectivă a puterii de către USL, programul de guvernare al Uniunii încă își așteaptă strategii care să-l pună în practică. Schimbarea de paradigmă așteptată după o schimbare a puterii nu este încă deplin vizibilă, principalele proiecte anunțate nu au un orizont previzibil, cu atât mai puțin termene precise.

Nu este vorba despre anticipări ce țin de conjunctură – de pildă, programul de guvernare anticipa un ritm mediu anual de creștere economică de 3% în perioada 2013-2016, în vreme ce bugetul pe anul acesta este fundamentat pe o creștere de 1,6% -, ci de măsuri ce ar fi trebuit inițiate deja și nu sunt, începând chiar cu promisiunea “Primul buget al USL va fi multianual și va conține toate măsurile enun țate”. În fapt, bugetul pe 2013 conține proiecții pentru anii viitori, ceea ce îl face pe economistul Radu Crăciun, director adjunct al Eureko Pensii, să afirme: “Sper ca, cu timpul, aceste proiecții să fie din ce în ce mai realiste”.

Puține lucruri concrete în aceste luni, arată analiștii: acordul cu FMI va fi păstrat, dar sunt întârzieri pe zona restructurărilor, a privatiză rilor, iar pe fiscalitate măsuri excepționale nu pot fi așteptate peste noapte.

“Au încercat să vină cu o schimbare pe zona de TVA la încasare, cu rezultate amestecate (la Finanțe se discută acum ca TVA la încasare să devină opțional – n.n.). Măsurile economice au fost mai degrabă timide, încă așteptăm să vedem ce se întâmplă cu restucrurarea sectorului de stat, cu privatizările, cu noile listări. Aceasta este nuca tare – restructurarea sectorului de stat”, spune Crăciun.

A fost timpul prea scurt pentru ca programul cu care USL a câștigat o majoritate confortabilă în Parlament să înceapă să fie pus în practică în forță?

Nu neapărat, spune Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR): “Problema este că în fiecare zi discutăm despre fel și fel de probleme – steagul secuiesc, problemele parti delor, cine pe cine mai alege – dar aproape deloc despre economie.

Or, ca să ai o economie care să conteze, inclusiv în Europa, inclusiv în atât de dezbătuta problemă a Schengen din aceste zile, îți trebuie o creștere economică de 4-5% pe an. Dar, în afară de impozitarea profiturilor aleatorii care trebuia reglementată într-un fel (impozitul pe profitul excepțional al companiilor din energie – n.n.) și de TVA la încasare (măsură luată anul trecut – n.n.) nu văd ca să se fi mișcat ceva pe zona economică. În programul politic (al USL – n.n.) se vorbește despre reindustria lizarea României, dar nu avem nicio noțiune clară și o dezbatere pe această temă”.

În 2011, USL își lansa programul de guvernare și, la capitolul “viziunea econo mică a USL, citim: “Din nevoia disperată de a aduce venituri la buget, mediul de afaceri a fost strivit de numărul mare de impozite și taxe, incertitudinea legislativă și controalele inutile. Fir melor private le este aproape imposibil să-și construiască un plan de afaceri pe termen mediu. IMM-urile au mari dificultăți în a pătrunde pe piață și a se dezvolta.”

În continuarea constatării de mai sus, erau enunțate o serie de măsuri ce ar urma să fie luate (în special scăderi de impozite), unele pe termen mai mai lung, altele imediat ce Uniunea va ajunge să guverneze.

Măsurile – cele mai multe – au fost reluate apoi în programul de guvernare.

Practic, cu mai bine de un an înainte de a ajunge la guvernare, USL își croise planuri, pregătea guvernarea pe care a preluat-o în mai 2012 și apoi, în urma alegerilor din iarna trecută, s-a instalat solid, pentru următorii patru ani în fruntea administrației.

Săptămâna aceasta se împlinesc trei luni de la câștigarea, de către USL, a alegerilor legislative. Ce s-a făcut în aceste luni?

Înainte de aprobarea proiectului legii bugetului pe 2013, Guvern a extins baza de impozitare a veniturilor obținut din agricultură, măsură prevăzură în programul de guvernare. De asemenea, executivul a redus plafonul veniturilor pentru microîntreprinderi de la 100.000 euro la 65.000 euro, echivalent în lei și, ca urmare, toate companiile cu capital privat care nu depășesc acest plafon au fost obligate să plătească impozit de 3% pe veniturile realizate începând cu 1 februarie 2013.

Or, în programul de guvernare (pg.37), scrie: “Menținem opțiunea între cota unică de 16% pe profit și 3% impozit pe cifra de afaceri pentru pentru microîntreprinderi”.

Concomitent cu extinderea impozitării, prevăzută în programul de guvernare prevede și “reducere generală a impozitării” (pg. 14) – măsură care întregea filosofia guvernării: impozite mai mici, dar cu mai puține excepții. Dar, dacă guvernul a extins baza de impozitare, despre reducerea fiscalității, enunțată în același program de guvernare, nu se mai vorbește. În schimb, tot în ideea de a aduce mai mulți bani la buget, Guvernul a decalat calendarul de creștere a accizelor de la 1 iulie la 1 aprilie.

Radu Crăciun reiterează că este o iluzie să credem că fiscalitatea ar urma să scadă pe termen scurt pentru că atunci se pune problema veniturilor statului: “Este bine că se încearcă menținerea deficitelor. Ce face apoi statul cu banii este este o chestiune politică – poți alege să-i dai pentru programe sociale sau pentru investiții. Personal aș merge pe această ultimă variantă în ideea creării de locuri de muncă ce aduc venituri suuplimentare care pot fi folosite apoi chiar pentru pensii”.

Reîntregirea salariilor bugetarilor și indexarea pensiilor cu inflația sunt măsuri pe care Guvernul le-a luat așa cum a promis, dar pentru restul măsurilor cuprinse în programul de guvernare planurile nu sunt pe deplin croite.

“Nu vedem nicio măsură care să ne dea încredere că economia va crește chiar și cu acel 1,6% prognozat. Uitați-vă pe datele INS: investițiile totale în România au fost în 2012 de 75 mld. lei – și doar 10% dintre acestea sunt investiții străine. Cu toții facem caz de investițiile strâine, dar de investițiile autohtone care au însemnat anul trecut 90% din total nu interesează pe nimeni”, spune Pârvan.

Analistul economic Aurelian Dochia are o explicație pentru starea de fapt: “Lipsa unei idei clare, faptul că nu s-au concretizat elemente de strategie, derivă din faptul că discuțiile cu formarea și împărțirea posturilor în guvern au fost complicare, au consumat din energii. Pe de altă parte, din ce s-a făcut putem anticipa ce se va întâmpla – în primul rând va fi păstrat acordul cu FMI (ceea ce ne va ține în anumiți parametri), pe de altă parte există o ușoară tendință de redistribuire a sistemului de impozite și taxe (supraimpozitarea veniturilor excepționale – n.n.) ceea ce ne arată că există o filosofie de guvernare, îndreptată în această direcție”.