Treisprezece tineri despre Sfarsit

Expozitia absolventilor Universitatii de Arte din Bucuresti, deschisa de curand la Teatrul National, este un bun prilej de a afla care sunt tendintele in arta plastica romaneasca de ultima ora. Cei treisprezece expozanti au absolvit, toti, dupa facultate, Studiile Aprofundate din cadrul Universitatii de Arta Bucuresti. Dat fiind spatiul generos alocat fiecarui autor, se poate spune ca la Galeria Etaj 3/4 sunt deschise 13 expozitii personale.

Excursul incepe cu Maria-Caterina Preda, foarte priceputa in a abstractiza “Interioritati”, “Comunicarea” ori “Transcendenta”. Spatii protectoare sau intercomunicante adapostesc germeni existentiali limpede reprezentati de o artista aflata, parctic, la a treia expozitie personala. Ea a mai expus, in 1997, la Galeria 5 din Bucuresti, iar in 1998 la Institutul Francez. Urmeaza Horea Pop, cu “Montaj” si “Intelegi” (un tors masculin plin de intelesuri) si mult Mircea Nechita, cu gravuri mici si tehnici mixte. Izvora Stancel picteaza “Floarea Soarelui”, “Femeia Sperietoare”, “Mac” sau “Portrete” de bebelusi facand baie, in culori exotice dar inghetate pe panza.

Siluetele fragile, distrofice semnate Lastos Pantelis sunt abia conturate de linii tremurande. Obsesia textului ca inalta reprezentare plastica apare la Virgilius Mocanu in chip de veritabil dicteu automat (“Strat de versuri”, pentru Gili). Bogdan Pelmus intruchipeaza perfect, in expozeul sau, decrepitudinea lumii. Un spatiu sarac, aproape vulgar, plin de ipsos si oglinzi murdare, exprima cu-adevarat Sfarsitul fara apoteoza. Peisajul apocaliptic este completat de afisele lui Dan aerbanescu (“Chao Tic P Ost Nuclear L Ife”) sau de stemele cu pui transati ale lui Dragos Coman.

Ciprian Paleologu propune fiinte gheboase, ca entitati din universuri ascunse. Lucrarile sale au fost rasplatite in 1998 cu Premiul pentru pictura al Institutului Roman de Cultura si Cercetari Umanistice din Venetia, iar in 2000 cu Marele Premiu acordat de UAP la Expozitia-concurs “Accente”, de la Bucuresti. Un univers strident, obositor apare si la Daniel Shaglan, in “Casa Poporului” si “Godzilla”. Mai sunt de vazut afisele omagiale purtand stampila “RO” ale lui Andrei Stoleru, stema-bocanc a lui Dragos Coman sau Auto-bio-grafiile Otiliei Puscasu. Toate indica o tinerete artistica preocupata de lumea in destramare, chiar rea, chiar urata. Abilitatile in exprimare sunt puse in slujba viziunii unui univers chinuit.