Trilogia secolului/ de Stelian Țurlea

M-am întrebat de multe ori cum ar arăta un roman (sau mai multe) care să reprezinte secolul al XX-lea așa cum a fost, în care să regăsești cam tot ce s-a petrecut. Cartea despre care vorbim în acest număr al ziarului face parte dintre acestea. Se cheamă „Căderea uriașilor”*) și este primul volum, imens (o mie de pagini) al unei trilogii. A apărut în 2010 în original, la noi în prima parte a acestui an și descrie aproape ca nimeni altul perioada primului război mondial, până ân 1924. A fost scrisă de Ken Follett, autorul altor cărți imense și capodopere, despre alte epoci ale omenirii – „Stâlpii pământului” și „O lume fără sfârșit”. În 2012 Folllett a publicat al doilea volum al trilogiei, „Iarna lumii”, despre al doilea război mondial. În această toamnă este anunțat al treilea volum – „Edge of Eternity”, despre perioada Războiului Rece.

Ken Follett s-a născut în 1949 la Cardiff, în Țara Galilor. Licențiat în filosofie, a lucrat ca ziarist la Evening News, în Londra, precum și ca director de editură la Everest Books. Primul său bestseller, The Eye of the Needle, a obținut premiul Edgar pentru cel mai bun roman, din partea Mystery Writers of America. Apoi a trecut la romanele istorice.

„Căderea uriașilor” este o epopee care urmărește viețile câtorva familii prin tulburările și drama Primului Război Mondial, a revoluției bolșevice și a luptei femeilor pentru dreptul de vot. Începe în Anglia anului 1911, în timpul domniei regelui George al V-lea, iubirea și dușmănia leagă două familii cât se poate de diferite: familia Williams, simpli mineri galezi, și familia Fitzherbert, proprietarii aristocrați ai minei de cărbune. Lady Maud Fitzherbert se îndrăgostește de prietenul fratelui său, Walter von Ulrich, diplomat și atașat militar la ambasada germană de la Londra. Destinul lor potrivnic se împletește cu cel al unui consilier ambițios al președintelui american Woodrow Wilson și cu cel al fraților ruși orfani Lev și Grigori Peshkov, ale căror planuri de a emigra în America sunt date peste cap de izbucnirea războiului, de recrutare și de revoluția bolșevică. Romanul este o permanentă pendualre între Cardiff, Londra, Berlin, Sankt Petersburg, Washington și Buffalo, cărora li se adaugă, în timpul războiului, Parisul, iar la sfârșitul acestuia, Siberia și Extremul Orient.

Sunt nu mai puțin de 124 de personaje, majoritatea fictive, multe reale, puse, acestea din urmă exact în condițiile în care au acționat sau spus ceva sau ar fi putut-o face, de la monarhi și președinți, la miniștri, politicieni, ziariști și revoluționari de toate culorile, din toate țările – regele George al V-lea, Kaizerul Wilhelm, Winston Chruchill, David Lloyd Goerge, Woodrow Wilson, Leon Trotsky, Lenin și foarte mulți alții. A fost nevoie de o muncă de documentare enormă, pe care Ken Follett o mărturisește: „fie scena a avut loc, fie ar fi putut să aibă loc; fie acele cuvinte au fost rostite, fie ar fi putut fi rostite.” Fapte celebre sunt descrise cu acuratețe – de pildă celebra fraternizare între soldații armatei franceză și celei germane, aflați în tranșee, de Crăciunul 1914, lupta pentru drepturile femeilor în Anglia, trecerea spre Rusia a bolșevicilor conduși de Lenin prin Germania, care le mai acorda și o sumă enormă să-și facă propagandă să iasă din război, asaltul Palatului de Iarnă în noiembrie 1917, uzinele rusești de locomotive și armament de la marea Nordului, dezbaterile din Camera Comunelor și foarte multe altele.

Discuțiile personajelor cu putere politică, influență și decizie, dezvăluie pragmatismul lor politic, recunoscut, care a împiedicat încheierea războiului mai devreme: „Dușmanii noștri trebuie să plătească pentru agresiunea lor! Trebuie să plătească reparații, poate și retrasări ale granițelor, concesii coloniale (…) Am făcut atâta risipă de efort și de bani și am plătit cu viețile atâtor tineri de ispravă, trebuie să primim ceva în schimb.”

Un roman în care apar de toate – dragoste, ură, război, revoluții, patimi, prejudecăți, dihonii politice, hățiș de acțiuni dramatice, reconstituire a unor lumi apuse, dar ai căror urmași suntem. Un adevărat bildungsroman, la sfârșitului unei lumi, cu caracteristici distincte și nașterii alteia, încă în fierbere.

Uimitor este că imensul roman se desfășoară foarte firesc, cu adevăruri crude, nu urmărește conspirații, iar personajele fictive care chiar vor să-și trăiască viața sunt extrem de credibile. Rareori după o lectură atât de solicitantă și copleșitoare îți pare rău că se încheie și aștepți cu nerăbdare să citești despre viețile urmașilor acestor familii, în celelalte volume ale trilogiei!

*) Ken Follett – Căderea uriașilor. Primul volum din Trilogia secolului. Editura RAO. Traducere din limba engleză de Bogdan Olteanu și Alexandra Hristache