Turismul rural nu este un panaceu universal pentru Romania

Resursele financiare alocate pentru dezvoltarea turismului rural din Romania ar putea sa fie folosite in alte scopuri, potrivit unui studiu elaborat de o echipa de experti britanici din cadrul Ministerului Agriculturii din Marea Britanie, solutia pentru evitarea acesti situatii fiind aplicarea unor masuri legislative coercitive pentru intreprinzatorii care nu folosesc corect acesti bani.

Cu toate ca in Programul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (PNADR) se afirma ca zonele rurale din Romania au un mare potential turistic, aceasta afirmatie nu prezinta nici natura potentialului si nici necesitatile de dezvoltare si se apreciaza ca exista riscul ca resursele finaciare destinate acestui sector sa fie utilizate pentru constructia locuintelor particulare, fara scop turistic, se arata in raportul expertilor britanici.

“Pentru evitarea acestei situatii trebuie preluat exemplul tarilor europene, precum Franta, unde cei care folosesc fonduri guvernamentale sau ale Uniunii Europene sunt obligati sa intre in reteaua locala a perstatorilor de tursim in zone rurale si sa lucreze cel putin zece ani”, a declarat Marilena Stoian, oficial al ANTREC.

Studiul, denumit “evaluare ex-ante a PNADR”, este realizat la cererea Ministerului Agriculturii din Romania si afirma ca turismul rural a fost perceput ca un panaceu in toate regiunile rurale “cu probleme” din statele membre ale UE precum si din statele candidate insa “aceasta nu este situatia in discutie” si, in consecinta, este necesara este “o planificare atenta si o munca de detaliu cu comunitatile locale”. Studiul expertilor britanici arata ca PNADR ignora aspectele sociale, culturale si de mediu ale dezvoltarii turismului si este necesara cercetarea pietei potentiale pentru aceasta activitate.

Expertii britanici prezinta date statistice din care rezulta ca mai putin de un sfert din populatia rurala are acces la reteaua publica de distributie a apei si numai 3% din sate sunt conectate la reteaua de canalizare. Acestia apreciaza ca lipsa de acces la reteaua de apa potabila este posibil sa fie in detrimentul sanatatii oamenilor si animalelor, incurajeaza migrarea si stagneaza dezvoltarea productiei agricole si alimentare in concordanta stricta cu regulile de igiena si cele sanitare continute de Acquisul comunitar.