Tutungeria (I)

Personaje: Dorin, orfan; Marin, tânăr în căutarea identității;
Florin, soldat în termen, dezertor; Maria, logodnica lui Florin;
Dora, bătrână prezicătoare oarbă; Panseluța, tutungereasă; Mama lui
Marin; Ion, inginer; Dunga, colonel, apoi fost colonel;
Pamfil, polițist, fost milițian; Sfleter, bișnițar, apoi
investitor; Un trecător; Alt trecător; Mulți alți trecători care
pot forma un cor; Vocea unui șofer de TIR belgian și alte
voci

ACTUL I
SCENA I
Dimineață de iarnă, geroasă. Marin, Dorin și Florin tocmai
au ieșit din scara blocului în care se află garsoniera lui Marin.
Pe trotuar, milițianul Pamfil “fluidizează” traficul
pietonal, care de fapt nu există.
Pamfil: Circulați! Haideți mai repede, dar nu în
grupuri mai mari de doi! Unul câte unul, cu distanță de cel
puțin patru metri între voi. (Îi zărește pe cei trei): Bună
ziua, domnilor! Circulați împreună? (Cei trei se privesc
distrați) Circulați împreună, se vede de la colțul străzii,
sunteți un grup ilegal constituit, dar dumneavoastră o să-mi
spuneți că… v-ați… adunat spontan. Oricum am lua-o, tot ilegal e
ceea ce faceți..
Dorin: Și ce deranj vă pot produce trei tineri fără
ocupație, ieșiți după un pachet de țigări Carpați? Nu avem opinii,
noi doar pășim pe trotuar înspre tutungerie.
Pamfil (Lui Dorin): Tu, primul, circulă!
(Dorin face câțiva pași; Pamfil către Marin): Urmează-l!
(Marin face câțiva pași, Pamfil către Florin trăgându-i un șut
în fund): Ia-te ușor după ei, fără să întoarceți capul.
Circulați!
Colțul străzii, tutungerie într-un chioșc de tablă, la
tejghea – vânzătoarea Panseluța, înghețată-bocnă, fumează, pufăind
ca o locomotivă cu aburi. Câteva rafturi acoperite cu ziare pe care
nu este nimic. Cei trei se caută îndelung prin buzunare, adunând cu
greu câteva monezi. Panseluța îi privește cu răbdare.
Florin: Sărut mâna, doamnă Panseluța! Un pachet de
Carpați!
Panseluța: Nu am. Au venit niște militari de dimineață,
le-au luat pe toate zicând că urmează niște zile de frecat menta și
tras din țigară.
Marin: Haide, tanti, am jucat șah toată noaptea,
ajută-ne! Ne-au amorțit creierii.
Panseluța (Uitându-se în pachetul ei): Mai am
douășpe bucăți; vă pot da cel mult patru fire.
Dorin: Bune și astea. (Îi întinde mărunțișul). E
rece, ger cumplit.
Ion (Care a apărut parcă din senin): Ca-n ’68.
(Toți îl privesc uimiți, în timp ce acesta-i întinde un plic lui
Dorin, apoi se face nevăzut.)
Panseluța: Ce-i cu ăsta, Doamne ferește?! Avea o
mufă!
Dorin (Celor doi): Nu-l știu. Voi?… (Cei
doi dau din umeri.)
Panseluța: Deschide-l!
Dorin (Învârtind plicul pe toate părțile): Nu e
adresat, nici semnat și-i fără ștampila poștei.(Îl desface,
apoi, citind): A început. (Toți sunt dezorientați)
Panseluța: Se duce dracului lumea asta, atâția ciudați
vezi într-o zi, încât nu mai încapi de ei.
Florin (lui Dorin): Asta-i tot?
(Panseluței): Și când o să mai primiți?
Panseluța: Am înțeles că Timișoara nu mai lucrează, au
dat foc la tutun.
Dorin: Au dat foc la tutun?
Florin: Cine să dea foc la tutun?
Panseluța: Crezi că lucrez la Interne? Nicușor de la
lapte mi-a zis dimineață – Tanti, e groasă, ăia de la Timișoara au
dat foc la tutun azi-noapte.
Marin: Radioul nu a zis nimic, ne-a torturat până în
zori cu muzică corală.
Intră Dunga tușind forțat.
Dunga: E rece, gerul e cumplit. (Cei patru îl
privesc suspicioși.) E rece, gerul e cumplit.
Panseluța: Te-am auzit, tovarășe, da, e cumplit.
Dunga: E rece, gerul e cumplit.
Dorin (Aparte Panseluței): Ne crede tari de
urechi.
Dunga: Am întârziat…? M-a reținut tovarășul ce
dirijează traficul pe trotuar. Ca-n ’68… (Cei patru
schimbă priviri prudente.)
Panseluța (Lui Dunga): Sunteți atâția într-o zi
că nu ar fi de mirare să-mi explodeze creierii, așa, din
senin.
Florin: Noi suntem de după ’68, nu avem de unde ști cum
se dirija traficul în acele vremuri.
Dunga: E rece, gerul e cumplit. (Iese.)
Panseluța: Sărmanul, trec atâția într-o zi prin fața
chioșcului.
Intră Pamfil.
Pamfil: Au fugit. A început. (Celor trei
tineri): Scuze pentru adineauri. Șefii m-au pus să stau în
stradă și pe toți care trec îi fut, îi belesc, îi nenorocesc,
dar nu le fac nimic. (Panseluței):Sărut mâna, n-am știu că
sunteți așa înfiptă. (Celor trei tineri): Acum, la
dispoziția dumneavoastră, care sunt ordinele?
Dorin: Ordinele?
Pamfil: Ați primit plicul?
Dorin: Primit.
Pamfil (Îmbrățișându-l): Dumneavoastră
sunteți… faceți parte din asta. Ce se-ntâmplă?
Panseluța: Bună întrebare. Ce se-ntâmplă? De ce au dat
foc la tutun în Timișoara?
Pamfil: Foc? Foc la tutun în Timișoara? Cine a scornit
o așa prostie?
Panseluța: Nicușor, băiatul de la lapte…
Pamfil: Nicușor, Nicușor, ce i-am mai croit câteva
bastoane părintești, dimineață devreme. La Timișoara a început acum
câteva zile și-i jale mare.
Panseluța: De alaltăieri mi se tot zbate ochiul
stâng.
Dorin: Înțelegem că e jale, da’ ce a-nceput la
Timișoara? A ars sau nu a ars tutunul? Rafturile-s goale!
Pamfil: Dacă ăia doi au fugit… atunci despre ce
vorbim?
Florin: Sunt doar doi despre care am putea afirma că
fugind ne-ar pune pe toți pe jar. Nu vorbești despre ei,
desigur.
Pamfil: El și Ea au fugit. S-au urcat pe acoperiș și
duși au fost.
Florin: Cel mai iubit fiul al armatei a dezertat… Și
El?
Pamfil: Cum și El?
Florin (încurcat): Ziceam și eu.
Panseluța: Ce trebuie făcut?
Pamfil: Pe mine mă-ntrebați? Ați primit plicul.
Dorin: Primit. Plicul este-n mâna mea.
Pamfil: Atunci faceți ce vi se spune.
Dora (Cântă undeva în spatele
tutungeriei):Cocoțați pe acoperiș/ speriați și părăsiți/ el și
ea băteau din aripi…/ Granguri cu picioare-n gips/ așteptau să
dea din plisc/ ordin de executare/ pentru Nick și Țața Mare.
Pamfil: Postul ăsta de căcat capitalist, “Vocea
Americii”, ne toarnă acum lături fără perdea.
Panseluța: Vocea asta-i locală și vine de undeva din
spatele chioșcului meu ruginit .
Dorin: Sunt un fel de versuri încifrate.
Dora: O să-nceapă pac, pac, pac/ speriindu-vă de
moarte/ până-n noapte o duzină/ o să fiți întinși pe spate/
Granguri cu picioare-n gips/ știu cu gloanțe să se joace. (Voce
îndepărtată)

SCENA A II-A
În fața tutungeriei, tejgheaua transformată-n masă,
câteva scaune pe care stau așezați: Dorin, Florin, Marin, Panseluța
și Pamfil. Se poate vedea un fir telefonic ce leagă receptorul de
pe masă la rețea.
Pamfil (Privind telefonul): Sună
odată! Nimic, nimic, nu-i un semn bun.
Panseluța: Tocmai ce am reușit să ne organizăm, ne
contactează ei.
Florin: Care ei? (Telefonul sună scurt.)
Dorin (Ridicându-l precipitat): Da.
Vocea de la telefon: Comitetul?
Dorin (Se uită la ceilalți nehotărât):
Comitetul?
Vocea de la telefon: Vigilență, domnii mei, vigilență!
(Închide.)
Panseluța: Vigilență… adică…
Pamfil: Adică, adică… a preveni, a prevedea, a
combate și a demasca.
Florin: Haideți să ne vedem de nebunii noștri! S-au dus
cel puțin șapte partide de șah. (Telefonul sună scurt,
Dorin ridică receptorul.)
Vocea de la telefon: Câți ați reținut? (Tăcere
apăsătoare.) Alo, sper că ați început să-i rețineți, sau vă
complaceți în situația de-a fi ultimii!
Dorin: Avem în vedere câteva rețineri.
Vocea de la telefon: Comitetul?!
(Închide.)
Dorin: Noi…
Pamfil: O dăm în bară, uite cum o s-o dăm în bară.
(Intră primul trecător.)
Primul Trecător: Se dă ceva?
Florin: Ce treabă ai dumneata?
Primul trecător: Întreb și eu, ce, nu-i voie?
Florin: E voie, e voie, da’ de ce ai dumneata noroi pe
pantofi?
Primul trecător: Vin de la socri.
Pamfil: Să-l umflăm, Florine. (Pamfil îl bagă în
chioșc.) Ei bine, avem unul. (Sună telefonul.)
Voce de femeie: Comitetul?
Dorin: Comitetul.
Voce de femeie: Aici a început să plouă cu
broaște.
Dorin: Liniștiți-vă!… Unde? Ascult. (Pauză
scurtă) Ce culori?
Voce de femeie: Roșii și verzi, la țară.
Pamfil: Întreab-o ce fac în contact cu pământul.
Dorin: Se împrăștie rău, lovindu-se de pământ?
Voce de femeie: Domnule, glumiți! Comitetul! Mie îmi
vine să leșin, iar dumneavoastră râdeți. Cum o să se izbească când
toate au parașută? (Închide.)
Panseluța: Glumea, desigur, chiar vreți să-i credem pe
toți ciudații?
Pamfil: Cetățenii ar trebui informați dacă-ncepe și
aici ploaia? (Intră al doilea trecător.)
Al doilea trecător: Comitetul?
Pamfil: În persoană.
Al doilea trecător: Fără arme?
Florin: Te aștepți să fie la vedere? Două mitraliere pe
chioșc, o baterie antiaeriană în spate, plus zebeul domnului
Pamfil.
Al doilea trecător: Vreau și eu cu pieptul meu…
Pamfil: Umflă-l și pe ăsta Florine! (Imitându-l pe
al doilea trecător.): Fără arme. Spioni, peste tot spioni,
căutându-ne la punctele slabe.
Telefonul sună.
Vocea de la telefon: Comitetul?
Dorin: Comitetul.
Vocea de la telefon: Le-am luat urma, fugarii sunt
încolțiți, recomandăm o ușoară destindere, a se păstra vigilența.
(Închide).

Va urma