Tutungeria (II). Prezicătoarea oarbă

de Flavius Lucăcel

SCENA a III-a

Chioșcul ticsit de trecători, reținuți din diferite motive; pe trotuar trece Dora, prezicătoarea oarbă.
Dora (Cântă acompaniată de corul trecătorilor din chioșc): Dați fuguța la Matei/ Are lapte și ulei/ căutați prin magazie/ c-a ascuns multă hârtie/ și igienică și albă/ sabotează munca voastră/ rația revoluționară/ e blocată în cămară… (Se oprește cu fața orientată înspre Marin) Marin?
Marin: Dora, ghicitoarea oarbă? Dora cântăreața… vocea ta… tu?
Dora: Maică-ta jelește, nu știe nimic/ Aici pe bordură o să cazi lovit.
Marin: Dacă… cu de astea mă iei… maică-mea-i comitetul, iar tu ai face bine să circuli. (lui Pamfil): Dă-i un impuls vrăjitoarei!
Pamfil: Circulați, vă rog. Blocați activitatea comitetului. Noi muncim pentru binele general.
Dora (cântă): Să vă spun: O să vă fure alții de sub nas țigara/ Chioșcul, strada și tejgheaua/ Și le-mparte mahalaua/ Câmpuri, dealuri și păduri/ Blocuri, fabrici și borduri/ Și le iau din nou băieții/ iar voi stați aici ca fleții.
Dorin: Marine, sună-ți mama, poate chiar e neliniștită!
Marin: Nu, mulțumesc, lucrurile astea-s puse la dispoziția comitetului pentru câștigarea cauzei.
Pamfil (împingând-o pe Dora-n chioșc): Asta n-ai prevăzut. (întorcându-se spre Marin): Unde vă găsește centrul, ăsta da caracter. Mai tare și ca șeful nostru de la Interne.
Intră Sfleter cu un bax de țigări BT.
Sfleter: Pamfile, repede te-ai lipit de comitet. (Panseluței): Țigările sunt pentru domnii, de azi încolo eu livrez marfa.
Dora (din chioșc): Un zid de trupuri, cald./ Aici mai liniștită/ Decât cu cel ce iese/ Cu armă pregătită/ Nu zic mai multe însă/ Cumplite vremuri vin/ Un zid de trupuri calde/ cădea-vor mulți copii.
Pamfil (trăgând oblonul chioșcului): Tacă-ți gura! (Spre Sfleter, care iese): Bun băiat, puternic caracter.
Dorin (lui Pamfil): Cine-i ăsta? (lui Marin): Ea cine-i?
Pamfil: Sfleter e un investitor, înainte schimba verzișorii arabilor în centru, acum văd că lucrează cu bulgarii.
Marin: O nebună ce trecea pe la mama. Lua hainele vechi.
Panseluța: Bătrâna asta, Dora, îmi place, o fi țicnită, însă individul ăsta, Sfleter, distruge negoțul cinstit.
Pamfil: E de-al nostru, totdeauna a lucrat și cu Internele. (Sună telefonul)
Altă voce de bărbat: Comitetul?
Dorin: El.
Altă voce de bărbat: De dimineață doi indivizi cu o vidanjă au secat lacul.
Dorin: Care lac?
Altă voce de bărbat: Lacul mare, bineînțeles… Stați puțin în telefon că-ntreb. – Zice că care lac?
(Se aude răspunsul îndepărtat al unei voci.) – Un lac important pentru noi. (Altă voce de bărbat repetă): – Un lac important pentru noi. (Închide.)
Panseluța: Adevărată epidemie de ciudați și printre ei. Doar Dora care spune totuși ceva. Nu ar trebui s-o luăm în seamă?
Marin: Pe Dora oarba, prezicătoarea… ha-ha-ha.
Pamfil: Vă asumați voi răspunderea să nu-i anunțăm pe cetățeni că am putea rămâne fără apă?
Florin: Asta nu putem.
Marin: De ce nu am putea?
Dorin: Putem orice. (Din chioșc, Dora cântă acompaniată de corul trecătorilor închiși.)
Dora: Tra-la-la, frumoasă-i viața/ când e iarnă și e ger/ să stai în tutungerie/ să-ți lipești limba de fier.
Panseluța: Dați-le drumul, Doamne ferește, nu-i auziți ce cântă? Și apoi toate reținerile astea sunt ilegale.

SCENA a IV-a
Vocea de la telefon: Dați-le drumul!
Dorin: Florin, dă-le drumul! (celui de la telefon): Prezentându-le scuze, bineînțeles.
Vocea de la telefon (iritată): Comitetul? (Închide.)
Florin (Îi scoate pe trecători din tutungerie prin spate.): Mișcați-vă mai repede, haideți că mă răzgândesc! (Se aude vocea Dorei): – Tac, sigur că tac. (Râde strident.) – Fraierilor, o să vedeți voi. (Intră Ion.)
Ion: Fraților, i-au prins… V-am confundat, dar până la urmă v-ați descurcat de minune.
Pamfil (Instinctiv, duce mâna la caschetă.): Trăiți! (Îi pune un scaun la masă, lângă Dorin.) Domnule ne-am făcut griji, ce de griji ne-am mai făcut!
Ion: Treabă bună. Șefii din Comitetul General vă transmit felicitări. Treabă bună. (Panseluței, întinzându-i un termoplonjor): Pune și tu de-o cafea!
Panseluța: Ciudați și iar ciudați. Vezi pe-aici vreo secretară? Bagă-ți fierbătorul în altă cană. Ce apucături de tovarăș.
Ion: Pamfil!
Pamfil: Îndată, șefu’.
Dorin: Domnul?
Ion: Ion, inginer, liber cugetător.
Florin: Despre ce este vorba? Acum, că i-au prins, se mai întâmplă ceva?
Ion: Pif-paf, apoi o luăm de la capăt; începem reconstrucția. Care sunteți de acord cu pif-paf? Ridicați mâna! Eu zic că ar fi bine să ridicăm toți mâna, să nu avem vorbe pe urmă.
În depărtare se aude sunetul unui clopot, Ion se aruncă în genunchi făcându-și cruci cu mișcări largi. Pamfil îl urmează.
Panseluța: Cruci cu mâna stângă în mijlocul trotuarului. Toate, dar toate-s pe dos.
Dorin (Îngenunchează și el.): Haideți să nu luăm în derâdere cele sfinte! (Îl urmează toți; pe trotuar reintră Dora, cântând acompaniată de corul trecătorilor.)
Dora : Marine maică-ta îți coace/ Cozonaci, înlăcrimată/ Tu-n genunchi pe trotuare,/ Nu să cucerești o fată,/ Bați mătănii cu Satana/ Crezând c-o să cadă mana. (Pamfil sare ca ars, trăgându-i Dorei câteva bastoane. Dora iese râzând și cântând.) S-au prostit,/ Vulturii﷓ncep să roiască,/ Viitoarele stârvuri/ Au încetat să gândească.
Toți se ridică jenați, telefonul sună, Dorin vrea să-l ridice, dar Ion e mai iute.
Ion (cu o voce fermă, vocea de la capătul firului nu se va mai auzi): Comitetul… Sigur că da. Am ajuns la timp… unanimitate, fără excepție, e de înțeles. Mâine în zori? Foarte bine… aici… ne vom descurca singuri. Trăiți!

SCENA a V-a
Toată lumea fumează, frig tăios, așteptare apăsătoare, apoi telefonul sună scurt. Ion vorbește la telefon.
Ion: Foarte bine (ținând palma pe receptor,spune celor de pe trotuar:) S-a terminat pif-paf. (Intră Dunga.)
Dunga: E rece, gerul e cumplit.
Ion: Las-o, domnule, moartă, de atunci… s-au schimbat vreo zece parole.
Dorin: Parole?
Panseluța: Măi să vezi! Afaceri conspirative în fața tutungeriei mele!
Ion: Luați loc, domnule Dunga. (Pune un scaun lângă el, prezentându-l.) Un foarte bun băutor de votcă, o dată, în Moscova, l-a băgat pe primul secretar sub masă, acum lasă armata punând umărul pentru reconstrucție.
Dunga: Ce vremuri și ce școli erau în Rusia!…
Ion: Amintiri, amintiri, dar iată-i aici pe băieții noștri. Tineretul.
Dunga: Tineri, tineri, dar maturi.
Pamfil: De maturitatea dumneavoastră avem nevoie, ocrotiți-ne, învățați-ne să rezistăm gradelor tăioase.
Ion (lui Dunga): Ne sunteți vital. (celorlalți): Spuneți-i toți – vă rugăm!
Toți: Vă rugăm, domnule Dunga!
Dunga (Ține un discurs.): Am crezut că datoria unui oștean e aceea de a sta cu arma în mână. Azi e nevoie ca mâna de fier să țină bine strânsă strada, care-i o stradă fără marcaje, semafoare și agenți de circulație. Primesc să fiu șeful vostru de trafic, să vă ordonez emoțiile și țelul. Renunț la gradele militare și vin cu sufletul alături de voi, cetățenii mei. (Se aud aplauze neentuziaste.)
Pamfil (aplaudând isteric): Vorbe de om cu carte!
Ion (deschizând o sticlă de votcă): Cu căldură vă îmbrățișez și eu. (Dunga și Ion se îmbată.)
Dunga: (Celor trei tineri, pare că i-a descoperit acum, scoțând un pistol) Fața la perete, mișeilor! Cum ați pătruns în comitetul central?
Pamfil: Rade-i, șefu’, la ficat.
Dunga: (ochindu-i pe rând pe cei trei tineri, trage.)Un singur glonte, cine-i norocosul?
Ion: (Râde. Marin leșină.)
Dunga: Fața la perete, intrușilor!
Dorin (Panseluței): Fă ceva! (lui Dunga): Nu mă întorc, trage!
Panseluța (speriată): Trage și-n mine, câine!
Dunga: Ha, ha, ha! Măi băieți, nu este încărcat. (Lui Pamfil, arătîndu-i-l pe Marin): Dă-i câteva palme ăluia, uite că s-a scăpat în pantaloni!
Pamfil: Cu plăcere, șefu’. (Îl pălmuiește pe Marin care-și revine din leșin.)
Ion: Tinerețe, tinerețe, când o făceam, pe vremuri, chiar aveam un glonț în încărcător. (Cântă împreună cu Dunga – kalinka, kalinka… Pamfil va cânta și el, la început timid, apoi cu foarte mult patos.)

SCENA a VI-a
Pe stradă: Dorin, Marin și Florin au organizat un filtru.
Dorin: Bețivii ăștia au glumit.
Marin: Glumit? Au făcut-o ca să ne intimideze.
Dorin: După atâta votcă… se poate întâmpla oricui.
Florin: Nenorociții, ce generație de nenorociți, și au un tupeu!…
Dorin: De ăsta avem toți din plin… Recunoașteți, au fost simpatici când ne-au dat misiunea asta. (Pe trotuar trece Sfleter cu un cărucior.)
Marin: Stai!
Florin: De unde ai sustras grămada asta de televizoare?
Dorin: Răspunde!
Sfleter: Sunt trei televizoare, mi le-au lăsat niște belgieni. Ziceau că le plac tare mult porțile de la biserica veche. Un chilipir, iar pentru alte câteva icoane și crucifixe de pe vremea lui Pazvante Chioru’, mi-au lăsat un TIR de haine. O să vă deschid un magazin ieftin, fraierilor…
Florin: Se confiscă, scursură, sunt lucruri populare.
Dorin: Numai bune de împărțit amărâților.
Sfleter (lui Ion): Cine-i șeful aici? Unu-i al dumitale, celălalt pentru domnul Dunga, iar cel mic e al meu că singur eu împing de ele.
Ion: Tineri, tineri, aprigi la mânie. (Vorbind la telefon): Îi trimit acum. (Celor trei tineri): Comitetul vă însărcinează, grăbiți-vă de urgență spre strada alăturată, poleiul face imposibil traficul! Găsiți acolo lopeți și nisip.
Panseluța: Haideți toți, suntem un comitet unit! (Se ridică urmându-i pe cei trei; lui Pamfil): Ce faci, vii? (lui Ion, Dunga și Sfleter) Voi?
Pamfil: Vă prind din urmă. (Prin fața tutungeriei trece Dora cântând acompaniată de corul trecătorilor.)
Dora: I-au scos pentru-nceput din miez/ Încet se pare-i vor împinge/ Făcându-și loc doar pentru ei/ Căci atmosfera se încinge.
Pamfil (alergând în urma ei): Futu-ți morții mă-tii de oarbă!
Ion: Buni băieți.
Dunga: Ăsta-i viitorul? (Lui Pamfil): Fă ceva și închide-i gura zdrenței ăleia!
Ion: Oarbă-mpuțită!
Pamfil: Oarbă, oarbă, da-i iute de picior.
Sfleter: Cine a adus încurcă-lume ăștia aici? Mai era puțin și-i făceam pif-paf.
Dunga: Nu-i vreme acum de pif-paf. Încă sunt folositori.
Ion: A fost o încurcătură, îți explic eu mai târziu.

Va urma