Ultimul Targ la Palat

Nici calatoria cu trenul nu mai e ce-a fost. Ultimul drum, de sase ceasuri, de la Bucuresti la Iasi mi s-a parut ca aduna in timpul lui greoi toate drumurile facute de-a lungul anilor pana in capitala Moldovei. Chiar si Targul de Carte Librex, la care am participat pentru a doua oara, mi s-a parut ca-l poarta in pantece si pe cel de anul trecut. Mai mult ca sigur insa, nu trenul si nu targul, ci propriu-mi suflet este vinovat ca lucrurile-au inceput sa se repete.

A XVI-a editie a Librex-ului, desfasurata intre 20 si 24 februarie, a fost in felul ei ultima, pentru ca, de anul viitor, evenimentul nu va mai avea loc in spatiul bine stiut, Palatul Culturii, cladirea urmand sa intre in reparatie capitala.
Las semnatarilor rubricii “Iasii in Bucuresti” placerea de a oferi detalii, de a nuanta si de a exprima puncte de vedere asupra targului, a editurilor prezente si a premiilor acordate, eu rezumandu-ma la a spune ca evenimentul, ca mai toate cele de felul lui, n-a lasat prea multe lucruri la voia intamplarii, asa ca manifestarile au fost, in proportie de 95 la suta, previzibile, ceea ce nu inseamna deloc un lucru rau.
In buna traditie a repetabilitatii, editurile mari isi adjudecasera aceleasi spatii ca anul trecut, multe carti de la standuri fusesera in vizita la Iasi si anul trecut, iar prietenii si cunoscutii, slava Domnului, s-au perindat pe la actuala editie tot cam ca anul trecut.
Noutati? Pai bunaoara informatia, pe care am primit-o de la o persoana avizata, ca municipiul Iasi detine intaietatea, in randul oraselor de provincie, in privinta numarului de cititori. Sau faptul ca autori importanti, de la Nichita Danilov si Mariana Codrut, la Bogdan Cretu, Emil Brumaru si Tudor Octavian, au lansat titluri noi si incitante. Sau surprinzatoarea iesire in fata a cartilor-obiect marca Eis Art. Sau, in fine, faptul ca, duminica la amiaza, putin inainte de inchiderea targului, in Palatul Culturii intrau mai multe personae decat ieseau.
Cum insa, repet, majoritatea manifestarilor s-au incadrat in tipic, mai incitante au fost intamplarile colaterale targului, neplanificate si deci pline de prospetime. De exemplu, o seara in compania magnetica a lui Emil Brumaru, deliciile culinare de la restaurantul Oscar sau vizionarea a doua filmulete care mi-au taiat respiratia. In speranta ca bucurestenii le vor putea vedea si ei intr-o buna zi, cu ocazia unei lansari de carte pe care o vom anunta din timp, va spun doar ca este vorba de Plictis si inspiratie al transpruteanului Igor Cobileanski si de In padurea cea stufoasa al lui Titus Mesaros, documentar realizat in 1972. Doua pelicule care au facut drumul de la Bacau, unde se afla in administrarea scriitorului Petru Cimpoesu, directorul Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniului Cultural de acolo, la Iasi gratie editorului Emil Stratan si, fara indoiala, gratie spiritului tutelar al unui mare plastician disparut: Constantin Baciu.