Versiunea completă
Opinii

Un an de presedinte-jucator

Bilantul de un an al presedintelui Traian Basescu este diferit de cel al guvernului Tariceanu, in primul rand datorita initiativelor sale in politica externa si in al doilea rand datorita dorintei sale de a fi un presedinte-jucator care face si desface toate, marcat de o straduinta agresiva de a fi popular cu orice pret

Silviu Brucan · 19 decembrie 2005 · 3 min de citit

Bilantul de un an al presedintelui Traian Basescu este diferit de cel al guvernului Tariceanu, in primul rand datorita initiativelor sale in politica externa si in al doilea rand datorita dorintei sale de a fi un presedinte-jucator care face si desface toate, marcat de o straduinta agresiva de a fi popular cu orice pret. Ca presedinte, Traian Basescu este one-man-show.

De aceea, in acest prim an de presedintie nu gasesti la Basescu o linie verticala, ci mai curand un parcurs sinuos plin de miscari si afirmatii imprevizibile, toate destinate sa placa poporului.

Principala lovitura de imagine si cea mai populara a fost succesul operatiunii de salvare a celor trei jurnalisti rapiti in Irak. Prezenta lui la aeroport si conferinta de presa ce a urmat au constituit o regie magistrala de cucerire a popularitatii.

In domeniul politicii externe a produs senzatie cu a sa axa Washington – Londra – Bucuresti, recompensata cu conferinta de presa in biroul oval al presedintelui Bush si concretizata pana la urma cu Acordul pentru stabilirea bazelor americane militare in Romania. Teoria lui Basescu cu privire la importanta strategica a Marii Negre a dobandit pe zi ce trece o semnificatie mai mare in lumea diplomatica odata cu schimbarile din jurul Marii Negre in Georgia, Ucraina si Azerbaidjan. In acest context a constituit un reviriment vizita lui Basescu in Republica Moldova si relatiile cordiale cu presedintele Voronin, pe care l-a silit sa vorbeasca romaneste in public.

Temperament vulcanic, Basescu a lansat multe proiecte aventuroase. In campania electorala, a promis in stil Vadim Tudor ca va trage in tepe pesti mari ai coruptiei si abia la Cotroceni si-a dat seama cat de grea este traducerea in fapt a angajamentului intr-o justitie de PSD-isti. Deocamdata, singura fapta cu care se poate lauda este inlocuirea procurorului PNA Ioan Amarie. Basescu a pedalat obsesiv pe organizarea unor alegeri anticipate, dar a pierdut momentul potrivit si a renuntat. Pe cat de pripit este in unele initiative aventuroase, pe atat de repede isi da seama ca nu merge si bate in retragere, o calitate majora a unui om politic. Asa a procedat si cu actiunea parlamentara pentru debarcarea celor doi presedinti – Vacaroiu si Nastase – si cu manevra de inlocuire a sefilor PSD-isti de consilii judetene pe care a amanat-o pentru 2008. Basescu a fost extrem de activ in timpul inundatiilor si ramane legendara vizita de 14 ori la podul Maracineni. O interventie fericita a avut in momentul cand se pregatea cresterea pretului benzinei, determinand conducerea companiei Petrom sa anunte scaderea pretului la benzina.

Ca presedinte-jucator, s-a amestecat in viata partidelor politice si i-a facut zile negre premierului Tariceanu, aplicandu-i cotonoage de cate ori a avut ocazia. A avut totusi un moment de exceptie: talk-show-ul din seara de 28 noiembrie. Dandu-si seama ca tergiversarea discutiei la buget poate impinge votarea pana anul viitor, Basescu a anuntat ca intentioneaza sa invite la Cotroceni pe liderii partidelor politice pentru “o discutie serioasa”care sa duca la depasirea crizei. A mers pana la criticarea conducerii PD ca a respins colaborarea cu PSD, caracterizand-o “tafnoasa” si “aroganta”.

Aceasta inseamna ca atunci cand situatia e groasa si se iveste o situatie critica, Basescu este capabil sa joace si rolul de presedinte-mediator si eu cred ca va avea aceasta ocazie in ianuarie 2006.

Citește și