Un automobil hranit cu lingurita

Cunoasteti bunul obicei de a rasplati un cal cu o bucata de zahar cubic. Ati face asta cu un cal-putere al automobilului dumneavoastra? Credeti in eficienta pernelor de aer din automobile? Ar fi ele utile in cazul unor ciocniri de mai mare anvergura? Care socotiti ca este cel mai mare pericol ce ii pandeste pe copiii nostri?
Un cantec de pe vremuri, mi se pare o arie din “Mary Poppins”, spunea ca o lingurita de zahar te ajuta sa-ti inghiti medicamentele mai usor. Poate ca da. Se estimeaza insa ca, intr-un viitor apropiat, lingurita de zahar va fi parte integranta a tehnologiei ce propulseaza automobilele. O solutie de zahar incalzita la 200 de grade Celsius si ajutata de un catalizator bazat pe platina se va descompune in hidrogen si bioxid de carbon. Hidrogenul va fi dirijat spre o celula de combustie – metoda alternativa de propulsare a automobilelor careia multi specialisti ii prevad un viitor stralucit -, iar bioxidul de carbon va fi eliminat in atmosfera, unde va fi absorbit de vegetatie si transformat in oxigen.
Un proces simplu, la temperaturi rezonabile si fara poluanti, un combustibil relativ usor de procurat. Alti experti au propus folosirea unor bacterii care sa descompuna materialele vegetale pentru a obtine hidrogen, dar metoda descrisa mai sus pare cu mult mai eficienta. Un automobil hranit cu porumb? Nu suna bine! Parca e mai elegant sa-i dai glucoza cu lingurita.
Tot automobilul este si sursa de inspiratie a matematicianului american Hermann Burchard. Preocupat de pericolul ciocnirii planetei noastre cu un asteroid, pericol anuntat cam in fiecare saptamana in presa de senzatie si infirmat dupa cateva zile, Burchard respinge solutiile de tip Bruce Willis (bombe nucleare care fac praf si pulbere asteroidul asasin) si propune folosirea unei enorme perne de aer, cu un diametru de 5-6 kilometri, ghidata de o mica nava spatiala, care sa se inscrie pe traiectoria asteroidului, sa-l franeze si sa-l indeparteze de Terra.
Nu este prima idee – sa spunem: mai trasnita – propusa ca solutie. S-a vorbit de atasarea la asteroid a unei imense “panze” care sa foloseasca “vantul” solar pentru a modifica pozitia asteroidului in raport cu planeta noastra, s-a propus atasarea unui motor cu reactie care sa transforme asteroidul intr-o nava spatiala, se insista asupra necesitatii de a supraveghea cerul pentru a ne feri de pericolul ciocnirii.
Dar nici noi, nici generatiile viitoare nu trebuie sa uitam ca exista o matematica a evenimentului, numita teoria probabilitatii. “Sansele” de impact cu un asteroid sunt cam de una la 12.000. Comparati cifra cu raportul de 1 la 10.000, care reprezinta riscul de accident al unui avion comercial, sau cu eventualitatea de a deveni fumator chiar de la prima tigara.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar