Un Cinema din ce în ce mai iubit/ de Daniel Nicolescu

Un Festival unde publicul nu te iartă Prof.univ.dr. Marius Șopterean (Director Departament Regie de film și TV, Producție, Animație) și Lect.univ.dr. Doru Nițescu (Prodecan UNATC), coordonatori ai festivalului, au avut amabilitatea să răspundă câtorva întrebări puse de Ziarul de duminică: Cum mai “atârnă” actualmente Festivalul pe piața noastră culturală, în condițiile în care ofertele de evenimente similare se înmulțesc în progresie geometrică? Aveți în vedere o nouă strategie de marketing? – O nouă strategie de marketing nu, pentru că CineMAiubit a reușit să își construiască de-a lungul celor 15 ediții un brand puternic și de sine stătător. Ce încercăm de la o ediție la alta este să avem competiții cât mai puternice, filme cît mai variate (tematic), țări participante cât mai multe. De când a devenit internațional (acum mai bine de 10 ani), festivalul și-a făcut o serie întreagă de prieteni în întreaga lume, din Statele Unite până în India, să nu mai vorbim de școlile europene de film, de a căror cooperare ne bucurăm în mod constant. Revenind la întrebarea dumneavoastră, CineMAiubitul nu se teme de concurenți, din contră, cu cât de evenimentele genul acesta sunt mai multe, cu atât putem spera că rolul lor, cel de educare vizuală, să își atingă mai bine ținta. Ați putea defini, în câteva cuvinte, profilul CineMAiubit? Diferența lui specifică? Specificitatea lui constă în faptul că este un festival în care concurează doar filme studențești. La prima vedere, ar părea că este un fel de “grupa mică” a profesioniștilor, dar în realitate lucrurile nu stau deloc așa: festivalul aduce în fiecare an laolaltă filme românești și străine foarte bune, cu nimic mai prejos decât filmele de scurt-metraj realizate de profesioniști. În fiecare an avem în competiție filme selectate la alte mari festivaluri studențești, sau filme premiate acolo. Facem asta pentru că, dacă am refuza astfel de filme, ar fi complet imoral față de studenții noștri: pentru ei, festivalul este o oră a adevărului, un moment (pentru majoritatea – primul moment) în care filmul pentru care s-au zbatut un an întreg și în care au crezut cu tărie, se proiectează în fața unei săli întregi, formată din public amestecat: profesioniști, familii, prieteni, foarte mulți studenți de la alte universități din București; în fond, se proiectează în fața unei săli de necunoscuți. Doar aici, în întunericul sălii, de undeva dintr-un colțișor, fiecare student simte, cu respirația tăiată, pulsul sălii: aici publicul nu te iartă, te aplaudă dacă ești bun și râde atunci când faci gafe. Aflat, ca întotdeauna, la o intersecție de școli cinematografice, în mijlocul unui dialog pluricultural, Festivalul stabilește și niște ierarhii generice, subiective, dincolo de cele consemnate prin premii. În aceste condiții, cum vi se pare, în 2011, școala românească de film și care considerați că sunt cele mai puternice concurente ale ei? Cred că trebuie plecat de la ideea că o școală de film, oriunde în lume, este o entitate universitară foarte aparte. Învățământul de film nu poate fi unul de tip “aulă”, ci unul bazat pe legile specifice ale celei de-a șaptea arte. Este un tip de învățămant care se face cu un numâr foarte restrâns de studenți, tocmai pentru că cinematograful nu este doar o artă, ci și o industrie, angrenând un dispozitiv financiar enorm, pus în slujba unei idei. E nevoie de mare răspundere, atât la selecția candidaților, cât mai ales de-a lungul celor 3Ă2 (licență Ă masterat) ani de studiu. Școala românească de film se află în această clipă într-o situație puțin diferită față de acum 15 ani, când festivalul era la prima ediție, în primul rând datorită modificărilor fundamentale la care a fost supus întregul învățământ românesc de-a lungul ultmilor ani. Cu bucurie constatăm că, pe de-o parte, filmele produse de școală sunt selectate la o sumedenie de festivaluri internaționale (mai ales în străinătate) și se întorc de acolo cu multe premii importante, iar pe de altă parte constatăm că majoritatea regizorilor, operatorilor, monteurilor, chiar și actorilor premiați de-a lungul vremii la CineMAiubit sunt astăzi personalități ale filmului românesc. În general, festivalul nu pierde legătura cu foștii studenți, cu foștii premianți, ei revenind de fiecare dată, fie ca spectatori, fie ca membri în juriu. Ce șanse au, în condițiile adâncirii crizei și a îndepărtării publicului de valorile artistice, tinerii absolvenți ai UNATC? Nu cred că trebuie să considerăm că publicul se îndepărtează de valorile artistice, ci mai degrabă ar trebui să plecăm de la premisa că fluxul constant de producții (să le zicem artistice), care sunt livrate zilnic, fac publicul să fie deviat în opțiunile sale estetice. Problema ține în primul rând de educația estetică și artistică a tinerilor, pentru că niciun artist nu se adresează unui grup țintă, ci, prin opera sa, își creează propriul cerc de spectatori. Din păcate, educația artistică lipsește din școlile românești, iar rolul artistului este, în astfel de momente, nu doar de entertainer, ci și de educator, de formator de opinie. Pentru asta e nevoie de foarte multă responsabilitate. Revenind la întrebarea dumneavoastră, am să vă spun că absolvenții noștri își gâsesc foarte repede un drum propriu după absolvirea școlii. Noi nu le putem dori decât să își păstreze elanul și pasiunea de care dau dovadă în timpul facultății, precum și candoarea care îi face să fie atât de speciali și de interesanți. Anexăm, în cele ce urmează, programul festiivalului și alcătuirea juriilor, pe secțiuni. Luni 5 decembrie 17,30 – Vernisajul Vernisajul Expoziției Foto și de Afiș – Sala de Marmură 18,30 – Deschiderea oficială a festivalului – Sala Mare; Competiția Ficțiune – Peliculă (1) Marți 6 decembrie 09,00 – Competiție Ficțiune – Digital – Sala Mare 17,00 – Competiție Ficțiune – Peliculă (2) – Sala Mare 19,00 – Lansare de carte – “Scara raiului în cinema: Kusturica / Tarkovski / Paradjanov” de Elena Dulgheru – Sala de Marmură 20,00 – Competiție Ficțiune – Peliculă (3) – Sala Mare Miercuri 7 decembrie

09,00 – Competiție Documentar – Sala Mare 17,00 – Competiție Ficțiune – Peliculă (4) – Sala Mare 19,00 – Lansare de carte – “Noul cinema românesc. De la tovarășul Ceaușescu la domnul Lăzărescu”, volum coordonat de Cristina Corciovescu și Magda Mihăilescu – Sala de Marmură 20,00 – Competiție Ficțiune – Peliculă (5) – Sala Mare Joi, 8 decembrie 10,00 – Competiție Animație / Experiment – Sala Mare 18,00 – Lansare de carte – “Victor Iliu – Surâsul rezistenței” de Nicolae Cabel – Sala de Marmură 19,00 – Festivitatea de premiere și vizionarea filmelor premiate – Sala Mare

JURIUL SECȚIUNII “FICȚIUNE PELICULĂ” Laura Baron – monteur, profesor, Csaba Bollok – regizor, profesor (Ungaria), Manuela Cernat – critic și istoric de film, profesor, Vivi Drăgan Vasile – director de fotografie, producător, Magda Mihăilescu – critic și istoric de film, Cătălin Mitulescu – regizor, producător, Irina Margareta Nistor – critic de film, Mirela Oprișor – actriță, Mihai Orășanu – sound designer, producător, profesor, Cristian Tudor Popescu – filmolog, professor, Anușavan Salamanian – sound designer, Călin Stănculescu – critic de film, Adrian Titieni – actor, profesor JURIUL SECȚIUNII “DOCUMENTAR” Nicolae Cabel – regizor, Dana Duma – critic și istoric de film, profesor, Ioana Popescu – realizator de film documentar JURIUL SECȚIUNII “FICȚIUNE DIGITAL” Pavel Azap – critic de film , Dana Duma – critic și istoric de film, profesor, Napoleon Helmis – regizor, profesor JURIUL SECȚIUNII “ANIMAȚIE / EXPERIMENT” Radu Igazsag – regizor, profesor, Matei Branea – regizor, profesor, Laurențiu Bratan – critic de film JURIUL “FOTO ȘI AFIȘ” Mihai Bandac – pictor, profesor, Radu Igazsag – regizor, profesor, Matei Branea – regizor, profesor JURIUL CONCURSULUI DE SCENARII Stere Gulea – regizor, scenarist, profesor, Valeriu Drăgușanu – scenarist, regizor, profesor, Florentina Heroiu – scenarist, professor, Tudor Voican – scenarist, profesor