Un Cristofor Columb roman

Are o mare iubire: cinematograful. Cand era mic, se furisa in sala de proiectie de cate trei-patru ori pentru a viziona un film, indragostit de tot ceea ce insemna vizual, constructie, scenariu, teatru. A copilarit in Fundeni, cartier marginas al Bucurestiului, unde i-a avut prieteni printre altii pe regizorul Andrei Blaier si pe poetii Romulus Vulpescu si George Astalos. Se jucau ca in filmele mexicane, la garla, in namol, printre bivoli si lipitori, iar cand ii apuca foamea, furau varza din gradinile de pe malul lacului. Cu aceiasi prieteni a facut si Liceul Catolic Sfantul Andrei, eveniment care avea sa-i marcheze definitiv existenta.

Tineretea lui Iosif Naghiu a fost una extrem de agitata. A fost baschetbalist de performanta si a jucat in Divizia A la echipe renumite precum Flamura Rosie si Steaua. Mai tarziu, a devenit antrenor de volei si a terminat un institut de grafica publicitara.

Foarte interesant, cel care avea sa devina dramaturgul Iosif Nagiu a debutat literar cu versuri in revista “Luceafarul”, o data cu poetii Nora Iuga, Constantin Abaluta, Adrian Paunescu, Gabriela Melinescu si Constanta Buzea. In 1962, avea deja pregatit un volum de poezii, pe care a renuntat sa-l mai publice pentru ca ajunsese sa nu-i mai placa. Isi face debutul in cele din urma in 1968, cu volumul de versuri “Teama de pasari”, iar in paralel incepe sa scrie teatru.

De la poezie la dramaturgie a trecut din mai multe motive: intai pentru ca, la un moment dat, citindu-si versurile in fata unor colegi, acestia au afirmat ca mai trebuiau puse in text doar cateva nume de personaje pentru ca acesta sa devina teatru; pe urma fiindca simtea nevoia unei alte organizari decat in poezie, dramaturgia avand din acest punct de vedere o constructie mai ampla, mai solida, o arhitectura uneori grandioasa.

Tot in 1968, debuteaza cu teatru scurt in acelasi “Luceafarul”, piesa “Celuloid” fiind pusa ulterior in scena la Teatrul Nottara, care-l avea director pe dramaturgul Horia Lovinescu. Piesa era o parabola despre “drogul” vizual – filmul – in capcana caruia cadea lumea fugind de realitate.

Un an mai tarziu, o alta piesa, “Absenta”, avea sa fie jucata pe scena Teatrului Giulesti, in regia lui Liviu Cernescu si cu o distributie de prim rang. Dar marele succe vine dupa aparitia primului volum de teatru, intitulat “Autostop”, cand piesa “Gluga pe ochi” este pusa in scena la Teatrul Bulandra, in regia lui Valeriu Moisescu si in interpretarea regretatului mare actor Toma Caragiu. Aceasta parabola comica a intelectualului agresat de fortele intunericului avea sa fie jucata de peste 60 de ori cu salile pline, bucurandu-se de un succes enorm, pana in momentul interzicerii ei, in 1971, cand regimul comunist a declansat o ampla actiune de intimidare a scriitorilor care nu se conformau “societatii socialiste multilateral dezvoltate”. In urma unui articol de o pagina in ziarul “Scanteia”, semnat de redactorul-sef de atunci Nicolae Dragos, in care Iosif Naghiu era criticat vehement, “Gluga pe ochi” a fost interzisa, iar pentru tanarul dramaturg a inceput calvarul izolarii. Din 1971 pana in 1990, doar trei piese i-au mai fost puse in scena, iar autorul, care a refuzat sa intre in partid, nu s-a mai putut angaja la nici o redactie si la nici o editura. Obligat de imprejurari, s-a refugiat in lumea scrisului, cu speranta ca, intr-o buna zi, ceva se va schimba si in Romania.

Unul dintre textele la care tine foarte mult este “A treia caravela”, care s-a jucat la Teatrul Odeon acum doi ani – o piesa despre descoperirea Americii, dar intr-o cheie inedita, pentru ca personajul principal nu este Columb, ci Martin Alonso Pinzon, unul dintre comandantii caravelelor, care se razvrateste la un moment dat si pleaca impreuna cu marinarii de pe vasul lui in cautarea “?arii de Aur”, motivand la intoarcere ca de fapt corabia lui s-a ratacit. Iosif Naghiu forteaza toate evidentele: in piesa lui, descoperitorul Americii este Alonso Pinzon, nu Cristofor Columb.

Foarte interesante coicidente s-au petrecut de-a lungul timpului. Columb a trebuit sa astepte 10 ani edictele de pornire spre Lumea Noua din partea reginei, Iosif Naghiu a asteptat tot 10 ani pana cand piesa “A treia caravela” a fost pusa in scena; a primit doua premii ale Uniunii Scriitorilor la interval de 10 ani (1983 si 1993) si doua premii ale Asociatiei Sciitorilor din Bucuresti tot la interval de 10 ani (1974 si 1984).

Astazi, dramaturgul Iosif Naghiu este secretarul Asociatiei Sciitorilor din Bucuresti, are peste 20 de piese scrise si este dezamagit de ceea ce se intampla cu dramaturgia romaneasca actuala, care a intrat intr-un con de umbra datorat dezinteresului regizorilor fata de autorii romani, dar scrie in continuare teatru cu speranta ca intr-o buna zi se va schimba ceva.