Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Un folclorist de seamă/ de Ziarul de duminică

Etnomuzicolog de mare anvengură, Harry Brauner a fost o personalitate de seamă a muzicii românești a cărei contribuție la dezvoltarea folcloristicii a fost esențială.

Ziarul de Duminica · 19 martie 2015 · 4 min de citit

Alexandru Mica

Harry Brauner, între fascinația folclorului și teroarea destinului

Editura Tracus Arte

Etnomuzicolog de mare anvengură, Harry Brauner a fost o personalitate de seamă a muzicii românești a cărei contribuție la dezvoltarea folcloristicii a fost esențială. După ce a publicat importante lucrări de literatură comparată, profesorul și muzicologul Alexandru Mica s-a dedicat cercetării și valorificării, în calitate de interpret vocal, a tezaurului folcloric românesc din Muntenia ultimelor cinci veacuri (1540-2011), repunând în circulație un număr de 622 de cântece populare antologice selecționate cu migală și înalt simț al valorii din notațiile muzicale în tabulatură, în psaltică și în tran­scriere lineară tipărite până în anul 1920 în provinci­ile românești și în străinătate sau din înregistrările pe cilindrii de ceară ai fonografului Edison, la începutul veacului trecut și pe benzi magnetice, în anii din urmă, la Arhiva națională din cadrul Institutului de folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, din București, alături de 159 de piese instrumentale, de o mare valoare reprezentativă, din repertoriile unor virtuozi ai instrumentelor noastre folclorice.

Acum a elaborat acest masiv volum (560 de pagini) despre Harry Brauner, o lucrare esențială de restituire. De mare importanță pare să fi fost faptul că autorul l-a cunoscut pe Harry Brauner. Iată momentul descinderii la Arhiva Institutului de Cercetări Dialectologice și Etnologice din București: „La o săptămână de la această «istorică» întâlnire, aveam să realizez asta mult mai târziu, mă prezint cu cântecele învățate. Ascultându-mă, profesorul Brauner mi-a recunoscut, fără rezerve, receptivitatea, talentul, dar și ușurința cu care îmi apropiam cântecele oamenilor de acasă și m-a îndemnat să perseverez, propunându-mi și alte melodii. La un moment dat, mărturisindu-i că am început ascultarea Arhivei de fonograme, ochii lui mari, frumoși, s-au umezit, a privit undeva într-o parte, scrutând parcă trecutul și plin de emoție, dar și entuziasmat, a început să-mi vorbească despre primele sale începuturi de folclorist, alături de Constantin Brăiloiu și de alți colegi, deveniți, mai târziu, cunoscuți specialiști în domeniu, dându-mi indicații cu ce să încep audierea materialului și, mai ales, ce să rețin, cu precădere. Așa am pătruns cu adevărat în «tainele» Arhivei Naționale de Folclor și ale vieții și activității noului meu dascăl, Harry Brauner.“

Alexandru Mica reconstituie însemnate episoade cu însemnat aport cultural, cum ar fi contribuția lui Harry Brauner la cercetarea sociologică întreprinsă de Dimitrie Gusti sau înființarea în anul 1948 a Institutului Național de Etnografie și Folclor. Ferindu-se de pericolele abordărilor hagiografice, ampla lucrare a lui Alexandru Mica scoate la iveală și detalii mai puțin familiare marelui public. De exemplu, pătrundem în abisurile complicatelor relații dintre Harry Brauner, Lena Constante, Lucrețiu și Elena Pătrășcanu.
Dincolo de anumite savuroase detalii, cartea pune în valoare prodigioasa personalitate a lui Harry Brauner, reușitele acestuia pe tărâm folcloric. Folclorul era mult mai mult decât o pasiune, el reprezenta chiar axa ființei lui Harry Brauner. La nivel teoretic, el continua teoriile lui Constantin Brăiloiu. H.H. Stahl îl definea astfel: „Reușea, ca în joacă, cele mai năstrușnice performanțe profesionale. Pentru el nu existau dificultăți pentru a obține de la oricine, orice. Cel mai refractar și răuvoitor dintre informatori nu rezista la darul lui de a se băga în sufletul omului și de a-l emoționa în așa fel, încât cântecul sau bocetul să apară ca fiind ceva de la sine înțeles. Aparent, în purtarea lui puteai crede că lucrează cu o doză de cinism, atât de calm mânuia sentimentele oamenilor, chiar și în împrejurări în care altcineva ar fi stat la îndoială.“

Partea finală a cărții se raportează la dramaticele realități social-politice petrecute în România după 23 august 1944. Cu foarte elocvente detalieri, Alexandru Mica parcurge multe dintre flagrantele inechități petrecute în această nocivă perioadă din istoria țării, printre victimele căreia îl putem include și pe Harry Brauner.

Citește și