Un fruct care nu s-a copt inca

Peste 50 de zile se implineste un an de la unul dintre cele mai importante evenimente economice de dupa ’89: liberalizarea pietei comunicatiilor. Entuziasmul facil de la inceput, cand romanul abia astepta sa arunce telefonul RomTelecom si sa il primeasca pe al unui alt operator mai prietenos, a fost inlocuit treptat cu observatii mai lucide.
Nici nu avea cum sa fie altfel: monopolul in telecom nu e o statuie pe care s-o darami peste noapte. Avem de-a face cu una dintre cele mai pretentioase industrii si, in plus, am pornit la “revolutie” in momentul cand piata mondiala era in recesiune. Mai mult, desi suntem – iertata fie comparatia – inaintea Bulgariei in acest sens, la liberalizare s-a pornit oarecum heirupist – spre deosebire, spre exemplu de Cehia- care a avut parte de o perioada generoasa de pregatire.Totusi, castigurile liberalizarii sunt certe si am putea spune surprinzatoare data fiind lentoarea generala cu care se schimba economia autohtona. Asistam deja la competitie reala pe doua segmente. Primul il reprezinta convorbirile internationale.
La 1 ianuarie a aparut, oficial, primul operator care a oferit “la tot poporul” minute extrem de ieftine pe extern. Ulterior, companiile de telefonie mobila au taiat si ele preturile. In fine, RomTelecom, vazand ca pierde trafic, a facut acelasi lucru. Astfel, in zece luni, preturile la convorbirile externe au scazut semnificativ, iar comunicatiile internationale nu mai sunt un lux, nici pentru companii, nici pentru utilizatorul de rand. Al doilea castig, poate cel mai important, il avem in comunicatiile de business. Companiile au acum de unde sa aleaga pachete integrate de servicii. Oferta este destul de diversa, ceea ce se traduce nu numai in preocuparile furnizorilor pentru calitate, bonusuri s.a.m.d., ci si pentru competitivitate in domeniul tarifelor. Iar comunicatiile sunt o parte importanta in structura generala a costurilor pentru mai toate firmele.
Analistii pietei afirma, aproape unanim, ca anul viitor  vom simti cu adevarat efectele liberalizarii, in urma semnificativelor investitii incepute anul acesta, printre care si cea anuntata la POSTelecom, cea mai mare dintre cele facute de chinezi in Romania.
Demonopolizarea telecomului romanesc a fost tema a zeci de conferinte si seminarii. A fost explicata in zeci de mii de pagini. Am asistat si la lansarea, cu mare publicitate, a catorva proiecte utopice.Dincolo de toate acestea, schimbarile sunt deja vizibile, iar anul urmator va aduce fara indoiala maturitate in aceasta industrie. Macar daca si economia romaneasca, in ansamblul ei, s-ar misca cu viteza comunicatiilor. Acestea sunt si ratiunile pentru care prezentam si astazi cateva puncte de vedere despre fenomenul demonopolizarii telecom.

Avantajate si handicapate totodata
In august se semnau la Beijing, documente care puneau baza unui nou operator telecom – POSTelecom.
Tot in august, de data aceasta in Bucuresti, sase companii din sectorul energetic, apartinand de Ministerul Economiei si Comertului, hotarau punerea in comun a activelor de telecomunicatii in scopul creerii unui alt operator de telecomunicatii care se va dezvolta pe “scheletul” Teletrans (compania telecom a Electrica) si va fi lansat anul viitor. Pentru a intregi peisajul ar trebui sa mai amintim si de operatorul Telecomunicatii CFR repezentand Ministerul Transporturilor si creat anul trecut de CFR, dar si de existenta altor infrastructuri de telecomunicatii patronate de alte ministere. Asadar, si statul este preocupat sa isi rezerve o felie semnificativa dintr- o piata care se anunta promitatoare. Analistul Nicolae Oaca face o scurta radiografie a acestor noi jucatori.

POSTelecom, operatorul Postei Romane, pare a fi cel mai avantajat. Beneficiaza de prezenta in structura actionariatului, si deci de expertiza operatorului China Unicom, al doilea operator din cea mai mare piata din lume, operand retele de telefonie fixa si mobila.
POSTelecom are si finantare: au fost parafate deja contracte in valoare de 95 mil. $ pentru livrarea echipamentului, creditul fiind asigurat de Eximbank din China, iar cheltuielile operationale pentru primii doi ani vor fi asigurate de China Unicom, care se va implica si in administrarea noii companii. Probabil ca POSTelecom va intra pe piata convorbirilor locale, unde competitia este mai scazuta datorita invetitiilor mari si eficientei reduse. POSTelecom mai are si un alt avantaj: tehnologie de ultima ora, eficienta. Operatorul are insa dezavantajul ca nu are absolut de loc infrastructura, iar construirea acesteia va necesita timp si nu numai. Dar cel mai mare impediment ar putea fi prezenta in structura actionariatului si in companie a doua culturi diferite: europeana si asiatica, adica romaneasca si chineza. Experienta RomTelecom, unde s-au intalnit doua culturi destul de apropiate apartinand aceleiasi zone geografice, cea romaneasca si greaca, arata ca ar putea aparea probleme. In fine, este interesat de urmarit impactul pe care un produs/serviciu chinezesc, 29% pentru inceput, il va avea pe o piata obisnuita cu produse vestice, dar care este foarte sensibila la pret.

Telecomunicatii CFR are avantajul unei infrastructuri deja in functie: peste 3.500 km de fibra optica conectand o retea digitala cu mare viteza de transmisie, dar si al unui client sigur si important: compania mama – CFR. Telecomunicatii CFR poate intra imediat pe piata “long distance” (interurban si international) oferind un pachet atractiv pe o piata in care numai RomTelecom il mai poate oferi acum. Partile slabe ale operatorului deriva din prezenta statului in structura actionariatului ca actionar unic si din apartenenta la societatea nationala CFR, la care ar trebui adaugat lipsa de experienta competitionala.

Teletrans este beneficiarul comasarii tuturor resurselor de telecomunicatii, dar si intereselor ministerului economiei si comertului. Un alt avantaj, foarte important, il constituie si existanta unui grup de clienti (companiile de electricitate si gaze). Dar avem si dezavantaje. Un prim dezavantaj rezulta din structura eterogena a actionariatului – doua companii furnizoare de electricitate (Transelectrica si Electrica si Teletrans) si patru companii furnizoare de gaz (Transgaz, Romgaz Medias, Distrigaz Nord si Sud). Este de presupus ca posibila privatizare a unora dintre acestea ar putea dispersa interesele acestor companii. Un alt dezavantaj este punerea in comun si operarea unor retele eterogene, construite in scopuri diferite. Ce ar mai fi de spus in cateva cuvinte? Nici Telecomunicatii CFR si nici Teletrans nu au experienta in telecom, ambele administrand infrastructuri de telecomunicatii pe baza carora ofera anumite servicii unui grup inchis de utilizatori. Restructurarea acestor companii, transformarea administrarii unor infrastructuri de telecomunicatii in afacere, va fi un proces complex  a carui finalitate va insemna crearea de noi organizatii capabile sa se adreseze unui tip nou de utilizatori (public) pe o piata libera, iar aceasta va insemna o structura adaptata pietei, o noua cultura, si nu in ultimul rand angajarea de personal cu experienta in telecomunicatii si in competitie capabil sa implementeze aceasta noua cultura.
Atat Telecomunicatii CFR cat si Teletrans sunt companii de stat care pentru moment au rolul de a oferi servicii de telecomunicatii companiilor mama. Fiind companii de stat au buget aprobat si “asigurat” de stat, nefiind expuse deci mecanismelor pietei. La ambele companii finantarea dezvoltarii a fost “asigurata” tot de stat, influentand decisiv dezvoltarea companiilor. Exista deci un cordon ombilical, care franeaza evolutia si intrarea in competitie a respectivelor companii. Taierea acestui cordon ombilical, de exemplu privatizare prin atragerea unui partener strategic, cu siguranta ca va precipita lucrurile accelerand evolutia respectivelor companii. Prezenta unor fonduri de investititii in structura actionariatului va fi de asemenea benefica, garantand cresterea valorii companiei pe termen mediu si actionand precum anticorpii intr-un organism, ambele exterm de importante pentru un nou intrat pe o piata competitiva.

Monopolurile ar putea fi “infrante” abia prin 2006
Uniunea Europeana a decretat liberalizarea telecom una din prioritatile sale, pentru a stimula cresterea economica.
Acordul de liberalizare a acestui sector a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1998, insa recent, Comisia Europeana a avertizat opt state membre ca nu au respectat reglementarile din acest domeniu si le-a amenintat cu justitia.
De altfel, intregul proces de liberalizare a fost taraganat si confuz in unele state membre, la toate aceste probleme adaugandu-se imensele datorii ( zeci de miliarde de euro) acumulate de operatorii europeni in lupta pentru licentele de comunicatii mobile de ultima generatie (3G).
Pana acum insa, masuri legale, de “pedepsire pentru indisciplina in liberalizare”, nu au fost luate impotriva nici unui guvern sau operator telecom, doar France Telecom si Deutsche Telekom fiind ba anchetate, ba avertizate de Comisia Europeana din cauza adevaratelor monopoluri pe care le detin inca in  piata si de care profita din plin, dupa cum apreciaza fucntionarii  europeni.
In 2000, strategii de la Bruxelles au descoperit prima neregula in aplicarea acordurilor comunitare privind liberalizarea pietei de telecomunicatii: accesul la bucla locala ( ultima legatura intre Magistrala telecom si aparatul telefonic). Marii operatori telecom refuzau uneori sa acorde companiilor concurente acces la bucla locala sau le taxau la preturi extrem de mari, pentru a-i impiedica sa castige clienti. Acesta a ramas principala problema in domeniul telecom si in acest moment ( vezi Puntele de vedere alaturate).
In iunie 2001, la mai bine de trei ani dupa liberalizare, Comisia Europeana constata ca statele membre au facut pasi semnificativi pe calea liberalizarii, mai putin in privinta accesului la bucla locala. “Vom fi obligati sa luam masuri legale contra statelor membre”, ameninta la acea vreme responsabilul european din domeniu, Erkki Liikanen. “Deschiderea accesului la bucla locala pentru operatorii concurenti este un lucru pozitiv pentru consumator.
Acestia vor avea astfel servicii de calitate la preturi mai mici”, aprecia atunci Liikanen. Un alt aspect din domeniu urmarit de oficialii de la Bruxelles au fost tarifele de interconectare ( legaturile intre retelele operatorilor din piata), care in general erau influentate de fostele monopoluri telecom de stat.
“Operatorii de stat detin in continuare cota de piata de 96% pentru apelurile locale, 88% pentru apelurile interurbane si 81% pentru apelurile internationale, la nivelul UE”, aprecia Comisarul pentru Competitie, Mario Monti, la cinci ani de la liberalizare.
“De aceea problema accesului la bucla locala este atat de sensibila”, a spus el. Monti a avertizat organismele din domeniu sa urmareasca cu atentie evolutiile de pe piata telecom si sa ia masurile necesare, mai ales in privinta tarifelor. Compania de analiza a pietei Gartner a realizat un raport privind piata telecom din spatiul UE, apreciind ca abia din 2004 se va putea vedea o concurenta reala in acest domeniu.
Asta daca si recesiunea globala o va permite, au subliniat analistii. Chiar daca Gartner apreciaza impactul pozitiv al acordului privind liberalizarea telecom, analistii spun ca problema accesului la bucla locala ramane de rezolvat. Pe scurt, Gartner crede ca abia prin 2006 se va depasi perioada de dominatie a fostelor monopoluri de stat. victor@zf.ro ; dan.dragomir@zf.ro