Un Guvern, 10 mari sperante

Puțini ar fi intuit în urmă cu 6 luni că Victor Ponta va fi Premierul desemnat de Președintele Traian Băsescu să formeze un nou Guvern, după ce Cabinetul Ungureanu a stabilit un nou record negativ în istoria modernă, în ceea ce privește perioada de funcționare.

Cu toate acestea iată că devine tot mai sigur că Victor Ponta va fi noul Premier al României, iar echipa sa va trece fără emoții de votul Parlamentului, telefoanele din Kiselleff fiind cu siguranță înroșite de noi si noi “trădători” din gașca fostei Puteri, dispuși fără doar și poate, doar din “convingere” și “patriotism”, să susțină un Premier și o structură Guvernamentală nouă, scăpând de sub “jugul” PDL, pe care sunt convins că l-au suportat cu stoicism doar pentru binele tării în ultimii 7-8 ani. Cabinetul Ponta are cu toate acestea o misiune grea. Foarte grea aș spune chiar, deși la prima vedere nu pare, fiind pus în funcție cu principala sarcină de a organiza Alegerile Parlamentare și Locale, în condiții echitabile, pentru ca cetățenii să fie corect reprezentați în Parlament, lucru care nu se întamplă acum, după cum arată majoritatea sondajelor de opinie din ultimii 3 ani. Am să încerc să cristalizez principalele așteptări la care trebuie să răspundă acest nou Guvern, pentru a reda, măcăr într-o anumită proporție, încrederea alegătorilor în clasa politică, puternic zdruncinată în ultimii ani, tendință care pe termen lung ar putea arunca România pe o direcție experimentată nefast și în trecut, de genul unor regimuri totalitare sau experimente politice, absolut nocive din toate punctele de vedere.

1. Noul Guvern trebuie să găsească soluțiile economice de stimulare a economiei și consumului intern, pentru că asta este singura sansă pentru dezvoltare și re-echilibrare a deficitelor, fie că este vorba de cele relative la media UE, ale Bugetului sau ale Contului Curent.

Soluții ar putea fi căutate, de exemplu, și în sfera taxării (TVA, contribuții sociale, impozitele pe profitul re-investit, etc), dar și printr-un program activ de atragere a investitorilor din zone bogate în lichidități, cum ar fi Extremul Orient, sau lumea arabă, activități de acest gen având toate Cabinetele țărilor dezvoltate.

2. Noul Guvern trebuie să repare nedreptățile sociale legate de scăderea salariilor în sectorul bugetar cu 25%, această măsură fiind contestată în instanță de bugetari, care au și câștigat aceste drepturi, chiar retroactiv, dar acele hotărâri nu au fost puse în aplicare de Guvernele Boc și Ungureanu, un caz clar de abuz.

De asemenea, trebuie anulată impozitarea pensiilor, un drept Constituțional încălcat prin această măsură abuzivă, ca și scăderea perioadei de acordare a indemnizațiilor de creștere a copilului, cât și a cuantumului acesteia. S-a dovedit clar că aceste măsuri, plus creșterea enormă a TVA în 2010, au adus venituri și economii nesemnificative la Buget, dar au costat România un an în plus de Recesiune, prin impactul asupra consumului intern și al Investițiilor directe.

3. Noul Guvern trebuie să oprească cu orice preț risipa banului public, pe proiecte costisitoare dar complet inutile, sau prin supra-încărcarea unor anumitor tipuri de lucrări (cum ar fi cele de infrastructură unde costurile sunt acum de 3-4 ori mai mari decât în Ungaria, Bulgaria sau chiar Germania).

Auditul despre care se tot vorbește trebuie să acorde o mare atenție și capitolului cheltuielilor cu bunuri si servicii, cheltuieli care din 2004 până acum au crescut într-un ritm amețitor.

4. Absorbția de fonduri UE. România trebuie să negocieze eficient pentru a obține beneficii reale după mai mult de 5 de la aderarea la UE, perioadă în care românii au ajuns să pună sub semnul întrebării “reușita” integrării, și am putea deveni curând o națiune de “eurosceptici” din simplu motiv care se cheamă lipsa resurselor, sporirea decalajelor față de media UE sau, mai simplu, sărăcia.

Aici vorbim în principal de Fondurile Structurale, dar nici Programele UE destinate agriculturii sau dezvoltării rurale nu trebuie uitate, mai ales că, nu trebuie să uităm, România are la ora actuală Comisarul UE pe Agricultură, domnul Dacian Cioloș, o persoană care cunoaște extrem de bine realitățile din agricultura românească, și nevoie uriașă de fonduri și know-how din partea Uniunii.

5. Noul Guvern trebuie să își construiască o credibilitate reală, într-un timp scurt, și mai ales prin delimitarea cât mai clară de vechia Putere, atât din punct de vedere al susținătorilor (“ușa” despre care vorbea Crin Antonescu trebuie cu orice preț să rămână închisă “oprimaților” care au susținut până în ultima clipă vechea Putere atât de criticată chiar de USL)

6. Nu trebuie să cadă însă în plasa atât de îmbietoare a politizării excesive a administrației publice, dar asta nu înseamnă sub nici o formă că oamenii vechii Puteri, mulți din ei responsabili de situația grea în care ne aflăm trebuie să rămână în funcții, dacă nu au demonstrat cu realizări că merită acest lucru.

7. Noul Guvern are sarcina să deschidă și această “cutie a Pandorei” numită ANAF, zona asupra căreia planează de ani buni multe suspiciuni, reale sau nu, și a cărui activitate este poate cea mai criticată de contribuabili, fie că sunt ei companii sau cetățeni.

O reorganizare mai eficientă si mai transparentă a activității ANAF ar aduce atât venituri suplimentare la buget de care avem nevoie ca de aer (România are cam 32% venituri din PIB la buget, pe cand Germania și Franța colectează cam 45%), dar și încrederea alegătorilor că sistemul de colectare al taxelor si impozitelor este echitabil și mai presus de orice suspiciune.

8. În ceea ce privește Proiectul de Reformă a Sănătății, cred că echitatea și un sistem performant de asistență de sănătate trebuie să primeze în fața intereselor diferitelor companii de asigurări multinaționale.

Nu am înțeles niciodată de ce România se uită la excepția UE, Olanda (pe care o și critică Președintele Traian Băsescu, pe bună dreptate), și nu se uită la exemple cu adevărat de succes din acest domeniu, cum ar fi Franța sau Germania, ignorând și faptul că în Bulgaria de exemplu, cheltuielile medii anuale pe asigurat în sistemul de sănătate de stat sunt sensibil mai mari decât în România, codașa UE la acest capitol.

9. Finalizarea proiectelor de infrastructură, în special autostrăzile, unele începute chiar de Premierul Adrian Năstase, și încă nefinalizate. Prioritizarea lor eficientă, și nu doar ca mostră de limbaj de lemn.

10. Asigurarea echității și corectitudinii reale în ceea ce privește mult contestatul proiect al despăgubirilor foștilor proprietari, actualul proiect de lege aducând prejudicii masive celor care nu au avut dosarele “în față” la ANRP.