Un loc sub soare/ de Tudor Călin Zarojanu

Am fost de două ori (până acum!) la Biserica din Drăgănescu, pictată de Părintele Arsenie Boca.

Am privit picturile pe îndelete. Sunt făcute la mijlocul anilor 70 și includ predicții tulburătoare. Turnurile gemene învăluite în norul de praf… și lovite de săgeți zburătoare… sub semnul numărului 11… O navetă spațială, cu lux de detalii, pictată – se spune – înainte de a se construi prima dintre ele… Un tip de antene parabolice care nu existau încă (mărturia unui fizician)… Un telefon mobil…

Oricât de senzaționale ar fi toate acestea, ele sunt totuși doar anecdotică față de mesajele profunde, în text și imagine, dintre care cel mai impresionant este un citat printat pe o foaie A4: „Cei care veniți aici pentru un necaz spuneți-vă în primul rând «Așa-mi trebuie!», pentru că numai după ce vă mărturisiți în felul acesta partea voastră de vină puteți spera la mântuire” (citez din memorie).

Am avut norocul să dăm acolo peste un grup de oameni veniți cu autocarul din județul Bacău și care, de la copil la bătrân, erau foarte în temă cu tot ceea ce a făcut Arsenie Boca. Pentru ei, părintele paroh a prezentat fiecare imagine în parte și tare aș fi vrut să puteți auzi cât de frumos a vorbit omul acesta, cât de simplu și totodată excelent documentat, inclusiv pe partea hi-tech!, cât de modern, cât de echilibrat între emoția de a dezvălui previziunile miraculoase ale Părintelui Boca și bunul-simț de a nu exagera: „11 a fost și ziua atentatelor din SUA, și a celor din gara din Madrid, și a tsunami-ului din Japonia… Acum nu înseamnă să cădem într-un soi de numerologie și să tragem concluzia că orice zi de 11 atrage o nenorocire! Pe de altă parte, poate că Părintele a vrut să ne semnaleze ceva care nici nu s-a întâmplat încă…”

Nu era un monolog. Oricine avea voie să intervină în orice moment (de-acolo știu că erau în cunoștință de cauză) și să pună întrebări. La una dintre ele, preotul a explicat că biserica e doar monument de categoria B, adică „de interes local” (de-aia vin oameni de la Bacău!) și că o clasificare superioară e de sperat atunci când (aici a zâmbit subțire…) „Părintele însuși va fi altfel recunoscut…” Ne-a mai spus parohul că i-au sunat măicuțele de la Prislop – alt loc marcat de trecerea adevăratului sfânt – să le spună că în sâmbăta dinainte au venit acolo, țineți-vă bine, 400 de autocare…

A fost o jumătate de oră magică. Cine vorbește cu dispreț despre „popii” care-ți iau banii și sunt ei înșiși păcătoși ar fi câștigați dacă ar ști că există și asemenea preoți…

Altceva însă este la fel de important. Se spune că „Orice minune ține trei zile” – dar discuțiile despre ea cu siguranță durează mai mult! De la admirație și speranță la modă și frivolitate nu este uneori decât un singur pas. În jurul figurii luminoase a lui Arsenie Boca s-a întrețesut o adevărată industrie, care e de mirare că încă n-a produs t-shirt-uri și prosoape cu chipul lui, Doamne, iartă-ne! Mai mult decât atât: au ieșit la iveală persoane care susțin că au creat și au gestionat „brandul Arsenie Boca”! O dublă blasfemie, căci pe de o parte induce ideea că ar fi vorba de un brand, mai exact că ar fi nevoie de un brand de acest fel – implicit, că venerația pentru Părinte este artificială, la limită chiar nejustificată – și, pe de altă parte, își arogă capacitatea de a opera, la nivel de mase, o manipulare în zona spirituală!

Vă rog să ignorați atât asemenea sminteli, la fel ca și exagerările celor care așteaptă ca vreun sfânt – oficializat sau nu – să le plătească întreținerea…

În loc de-a lua seama la așa ceva, mai bine faceți un drum la Drăgănescu. E un minunat loc sub soare, unde vă veți umple de adevăratul har al lui Arsenie Boca.