Un milionar se joacă de-a moartea și detectivii/ de Elisabeta Lăsconi

Cine citește cu plăcere proză detectivistă știe că scriitorii au inventat noi și noi situații în relația dintre victimă – ucigaș – detectiv, au imaginat arme ale crimei greu, dacă nu imposibil de depistat (țurțurele de gheață ce se topește…), martori dintre cei mai ciudați (câinele care nu poate vorbi decât pe limba lui…). A fost tradus în limba română un asemenea roman îndrăzneț, care înnoiește aproape toate regulile prozei detectiviste: Jocul lui Westing de Ellen Raskin, publicat în Youngart, din cadrul Grupului editorial Art.

În roman, nimic nu este ce pare și ce pretinde a fi, așa cum enunță chiar descrierea Blocului/turn Apus de Soare: nu avea nici un turn, iar fațada era orientată spre est. Un număr de scrisori ajung la posibili chiriași, semnate Barney Northrup (și evident, nu există vreun Barney Northrup). Fiecărui chiriaș i se oferă un anumit apartament, special ales parcă pentru el, cu o chirie mai mult decât convenabilă. Toți se grăbesc să se mute, toți privesc fascinați casa de pe deal unde locuia un milionar intrat în legendă – Westing.

Îndată urmează marea surpriză: avocatul milionarului îi convoacă pe locatarii blocului ca să le comunice testamentul milionarului, care îi anunță că știe ca va fi ucis, le cere să alcătuiască echipe formate din două persoane care să investigheze crima și să descopere criminalul, distribuie fiecărei echipe 10.000 de dolari și indicii diferită, îi avertizează cât contează nu ceea ce au și știu, ci, mai ales ce le lipsește, stabilind că viitorul câștigător va fi moștenitorul averii lui de sute de milioane.

Cine sunt locatarii provocați să intre în joc? Toți membrii familiei Wexler – Jake tatăl și Grace-mama și fiicele lor – Angela cea logodită cu medicul Denton Deere și Țestoasa cea neastâmpărată; croitoreasa Flora Baumbach, Doug Ho și părinții săi chinezi care țin un restaurant, Theo și Christos – fiii familiei Theodorakis, judecătoarea J.J. Ford și ușierul Sandy McSouthers, Crow – femeia de serviciu și curierul Otis Amber, Sydelle Pulaski – secretara în cârje. Combinați în opt perechi, toți încep jocul ademeniți de câștigul fabulos.

Pe măsură ce toți caută indicii, încep să se vadă și deosebirile de metodă și interese. Sydelle Pulaski a fost singura care a stenografiat conținutul testamentului, când le-a fost citit de către avocat, refuzând mai întâi să-l ofere și celorlalți. Judecătoarea Ford angajează un detectiv, care să ofere date despre ceilalți jucători, pornind de la premisa unei legături cu Samuel Westing. Unii concurenți ascund legăturile, alții n-au habar de ele. Se petrec tot feluri de lucruri: textul stenografiat este furat, dar imposibil de folosit, deoarece a fost stenografiat în limba polonă, din când în când mai explodează o bombă, care provoacă panică tuturor.

Personajul cel mai simpatic care le încurcă socotelile tuturor este Țestoasa, desemnată de Samuel Westing drept „vrăjitoare”, o adolescentă de treisprezece ani și deșteaptă foc, iscoditoare cât toți ceilalți la un loc, capabilă de prietenie (mai ales față de oamenii în toată firea), cu un devotament uimitor (protejând-o pe sora ei mai mare!), știind ce înseamnă recunoștință și discreția. Țestoasa justifică și încadrarea în proza destinată adolescenților, deși, la orice vârstă, cititorul tot cu sufletul la gură o citește! Și, evident, tot Țestoasa descifrează misterul, concurând pe o specialistă avizată și competentă ca judecătoarea J.J. Ford.

Explorările făcute în echipe sau pe cont propriu înmulțesc misterele țesute în jurul lui Samuel Westing. Se reciclează clișeele prozei americane: omul sărac care a făcut avere singur, fiica frumoasă care s-a sinucis, obligată la o căsătorie nedorită de propria mamă, care mamă dispare fără urmă, accidentul ce i-a distrus  chipul lui Samuel Westing. Jucătorii înțeleg că Samuel Westing nu este doar șahist, ci redutabil jucător, capabil să născocească el însuși jocuri cu reguli în schimbare. Scriitoarea se joacă și ea, ghidușă, prinzând în laț pe cititori, indiferent de vârstă , cultură sau experiență de lectură. Ceea ce este o performanță rară!

Ellen Raskin, Jocul lui Westing, traducere din limba engleză de Andreea Caleman, Youngart, Grupul editorial Art, 2015, 256 pag.