Un mister de neelucidat: nașterea poporului român

Copil fiind și învățând eu la istorie despre ce și cum cu geneza poporului român, am aflat despre bravii daci, care și-au apărat cu vitejie și fără frică de moarte vatra strămoșească și, în egală măsură, despre cuceritorii romani, soldați bravi, conduși de și mai bravul împărat al lor, Marcus Ulpius Nerva Traianus, Traian adică pentru amici și pentru versurile lui Andrei Mureșanu, care au devenit textul imnului nostru național. Reproduc strofa unde vine vorba despre împăratul roman:

“Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!”

Ei bine, imaginea pe care mi-o făurisem în minte despre bravul bărbat (al cărui sânge îmi curge prin mâini și-al cărui nume îl țineam în mare fală pentru că a fost triumfător în lupte) era una epopeică, glorioasă, grandioasă etc.

Asta până de curând, când am dat nas în nas cu Împăratul. Eu grăbeam pe Calea Victoriei (spre Caru’ cu bere) în vreme ce Ulpius Nerva ședea pe treptele Muzeului Național de Istorie. De fapt n-am dat chiar nas în nas și asta fiindcă Împăratul odihnea cam pe a cincea treaptă a edificiului menționat, astfel încât nasul meu se afla fix în dreptul, cum să zic, bărbăției sale. Care bărbăție la alții să fie!

Așadar, m-am întâlnit cu eroul copilăriei mele, cu (așa cum îi spune pe numele lui întreg în buletin) IMPERATOR CAESAR DIVI NERVAE FILIVS MARCVS VLPIVS NERVA TRAIANVS OPTIMVS AVGVSTVS FORTISSIMVS PRINCEPS GERMANICVS DACICVS PARTHICVS MAXIMVS. Cred că, dacă l-ar fi văzut în pielea goală, cum l-am văzut eu la București, pe treptele Muzeului Național de Istorie, contemporanii săi i-ar fi anulat cel puțin ultimul nume, Maximus. Sau, poate, riguroși cum erau, romanii i-ar fi spus Minimus.

În fine, în ziua când m-am întâlnit cu Împăratul pe Calea Victoriei multe dintre fantasmele glorioase ale copilăriei mele s-au prăbușit. Și în locul rămas astfel gol-pușcă, precum Nerva Traianus Optimus etc. etc., a răsărit o întrebare la care nu pot găsi cu nici un chip răspuns: cum se face că un tip cu o asemenea dotare e tata lu’ poporu’ român? Cum a fost cu putință?